Constantin Ostaficiuc și-a trăit clipele de glorie și tocmai ce s-a retras în sihăstrie. Impresia este că omul așteaptă confirmarea lui Blaga la centru și apoi alegerile pentru Parlamentul European. O bătrânețe politică liniștită să-i urăm celui autointitulat „Brandul”. Cu problemele sale de sănătate, Valeriu Tabără nu mai poate emana atâta energie încât să conducă o filială județeană de partid. Nici pe vremuri nu s-a descurcat prea bine cu șefia centrală a PUNR, comparativ cu „bufonul” de dinaintea lui. Consilierul județean Tiberiu Lelescu e un personaj simpatic, dar prea bonom. N-ar omorî nicio lăcustă, ce să mai vorbim de mâncatul de broaște. Constantin Sandu e și dumnealui mai vocal în ultima vreme, dar nu e suficient să fi fost director la Apele Române ca să ajungi mare goangă în politică.
Acum, Cornel! Da, e unul dintre cei doi parlamentari de Timiș ai PDL. Se poate spune că are un viitor în față, însă handicapul său este că nu are un trecut prea consistent ca să devină președinte al PDL Timiș. Din salba de primari PDL-iști poți alege ceva fără să riști să pui partidul la picioarele lui Ghiță Ciobanu? Evident că nu, deși Roman de Deta pare mai bine înfipt în meandrele partidului decât oricare alt edil nerăbdător să fie sărutat de pesedistul Titu Bojin. Ovidiu Ciuhandu nici pâine nu știe să facă cu mâinile lui. I-o fac brutarii ăia „bavarezi”. Ar putea fi condusă filiala Timiș a PDL ca o fabrică de pâine? Nici măcar ca o comunitate baptistă, căci și acolo sunt tot atâtea intrigi ca în marea politică.
Aș fi putut fi de acord în totalitate cu logica lui Ino Ardelean dacă din materialul de mai sus aflam că Alin Popoviciu „bufonul” ar fi mai nepotrivit decât un alt candidat la șefia organizației. Era de ajuns să aflu că, spre exemplu, Oana Gaita ar fi o variantă mai solidă decât deputatul redistribuit de Sânnicolau și îmi aminteam cu zâmbetul pe buze de copilăriile dintre Nasleu și Alin. Dar și cum drumul „cimpanzeului” spre consacrarea în politică trecea obligatoriu prin cabinetul lui Constantin Ostaficiuc, unde, finalmente, era lăsată geanta ce Popoviciu i-o căra cu religiozitate Brandului.
În locul pediștilor ce urmează să-și aleagă conducerile fie la centru, fie în teritoriu, m-aș întrista nu neapărat că Alin Popoviciu este președinte de facto al democrat-liberalilor timișeni, ci că dumnealui este singura soluție pentru președinția filialei. Nici că Elena Udrea ar fi îndrăznit să candideze împotriva lui Vasile Blaga, ci că nimeni mai „spălat” nu-și asumă responsabilitatea reorganizării partidului într-o epocă fără Băsescu. Cu siguranță că venirea la conducere a lui Alin Popoviciu nu va aduce prea multă fericire în rândurile celor mai mulți simpatizanți ai PDL Timiș, dar, la urma urmelor, ce nenoricire se poate întâmpla? Transformarea democrat-liberalilor într-un partid de zece procente? N-ar fi o dramă. Au mai trecut ei prin asta pe vremea lui Petrică Roman și-a lui Dorel Borza. Nimeni n-ar muri din atât, nici măcar Vasile Blaga sau Alin Popoviciu.
Cât privește apetitul deputatului Popoviciu pentru genul de glumițe care-a umplut de penibil Tineretul PNL Timiș, e de remarcat că, așa puerile cum sunt, ascund jumătăți de adevăr. Culmea, caraghios nu mi se pare scenariul ăla cu tinerii pesediști ce tot vor să-l sape pe Titu Bojin. Asta n-ar aduce nicio noutate într-o anumită aripă a PSD Timiș. Haioasă mi s-ar părea nădejdea junilor social-democrați că Alin Popoviciu poate da de pământ cu pupăciosul de primari în 2016.
Comentarii prin facebook