Dacă Legea bugetului e o mare frecție la un picior de lemn cu care nu prea ai cum să te lauzi, actuala putere a lansat în schimb pe piață mai multe teme de dezbatere. Cum ar fi modificarea Constituție, mandatul parlamentarilor, numărul lor, atribuțiile președintelui, regionalizarea… Da, regionalizarea, aici am vrut să ajung. Se vorbește tot mai mult despre ea, înflăcărând visele românilor într-o Românie mult mai bogată, mai puternică, mai puțin coruptă, cu salarii triplate, după ce țara va fi împărțită în regiuni.
Tema regionalizării a ținut mult timp capul de afiș și în perioada guvernării PDL, cu această temă încercându-se și atunci escamotarea gravelor carențe de guverare, corupția tot mai înfloritoare și… lipsa de alte subiecte. Tema a fost lansată de altfel de Traian Băsescu și mult mestecată de țuțării săi de serviciu, Elena Udrea ajungând expertă în acest subiect. PDL-iștii s-au blocat însă cu proiectul lor de descentralizare în rezistența baronilor locali, unii dintre ei rămânând fără județe, în cazul în care era legiferată. Doi erau chiar din regiunea noastră: Gheorghe Falcă și Sorin Frunzăverde. (Între timp, ultimul s-a transformat din baronul rău PDL în baronul bun PNL.) Și aceasta, fiindcă varianta regionalizării PDL presupunea desființarea județelor, fapt ce ducea la detronarea unor baroni județeni. Fiindcă nu toți puteau ajunge baroni regionali.
USL este mai atent din acest punct de vedere, astfel că județele nu vor dispărea, iar baronii județeni nu-și vor pierde joburile. În schimb, vor apărea niște supra-baroni, având denumirea de guvernatori sau președinți de regiune. Și cu asta, basta, s-a rezolvat și regionalizarea. Dacă întrebi un lider USL ce beneficii aduce României regionalizarea, îți va spune, precum o placă stricată – așa cum făcea pe vremuri și Nuți Udrea – că vom primi bani cu nemiluita de la Europa, de n-o să mai avem ce face cu ei. (Între noi fie vorba, aceeași Europă pe care Crin Antonescu o înjură la prânz, seara și noaptea. N-am zis de dimineață, fiindcă liderul USL nu funcționează la ora aceea, c-ar înjura și atunci.) Un USL-ist din Timiș îți va spune deja cine va fi guvernatorul regiunii, dar habar n-are ce alte funcționalități va avea regiunea. Cum ar veni, tot la funcții se reduce și treaba asta.
Să fie clar, nu sunt împotriva regionalizării. Dar dacă se va face doar de formă – cum se fac multe alte lucruri în România – ca să mai păcălim o dată Europa, nu prea are rost. Ce rezolvăm? Alte funcții pentru USL-iști, alți bugetari, alte cheltuieli, birocrație mai mare?
Poate mai normal ar fi o discuție serioasă privind descentralizarea. Cea reală, nu de formă. Și în primul rând cea fiscală. De ce, an de an, când se discută bugetul, Timișoara să stea cu mâna întinsă să obțină câte ceva de la guvern? De ce în fiecare an să asistăm la același circ penibil în care unii parlamentari se laudă câte amendamente au făcut pentru Timiș, câți bani au cerut pentru proiecte din Timișoara, dar și câte dosuri de palmă au primit? De ce banii timișorenilor (dar și ai vasluienilor, constănțenilor sau giurgiuvenilor) să-i împartă Bucureștiul?
Fiindcă de 23 de ani avem aceeași filozofie de buget, oricine ar fi la putere? Că în toți acești ani, bugetul a fost făcut de celebrul domn Gherghina, păstrat din timpul lui Ceaușescu? Și apoi interveneau lobby-urile politice ale diferiților baroni locali sau județeni pentru bani în plus?
Da, statul trebuie să funcționeze, să întrețină o armată, diverse instituții de amploare națională, construcția unor obiective de interes național (autostrăzi, drumuri naționale etc). Da, fiecare județ, fiecare oraș trebuie să contribuie la întreținerea acestui aparat de stat. E normal. Dar nu e normal ca aproape toți banii unei comunități să ajungă la guvern, pentru ca acesta să-i împartă ulterior pe veresii politice. Așa s-ar vedea și care sunt primarii sau președinții de consilii județene mai buni, mai performanți. Fiindcă acum mulți își fac titlu de glorie de cum știu să ungă niște rotițe prin guvern ca să obțină noi fonduri. Și, da, n-o să mai avem nevoie nici de 600 de parlamentari care să se calce pe picioare. Așadar, nu ar fi mai interesantă o dezbatere pe tema descentralizării reale, decât a regionalizării de formă?
Comentarii prin facebook