În fiecare an, la 23 aprilie, creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de Sân-George. Este considerat zeul vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.
Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, din părinți creștini. A urmat cariera militară și a ajuns comandant în armata împăratului Dioclețian. În anul 303, acesta va începe lupta impotriva creștinilor. Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să-și mărturisească credința în Hristos. Va fi trimis în temniță și torturat, dar n-a renunțat o clipă la credința sa. Cei care l-au chinuit au fost uimiți să constate că el a rămas nevătămat și au trecut la creștinism, la fel ca și împărateasa Alexandra, soția lui Dioclețian.
Pentru că nu s-a lepădat de credința sa, Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, pedeapsa fiind dusă la îndeplinire în ziua de 23 aprilie 304. În icoane, Sfântul Gheorghe este prezentat călare, străpungând cu sulița un balaur. O legendă spune că el a salvat cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Această imagine a sfântului este considerată un model de curaj în lupta cu diavolul.
În 1222, Richard Inimă de Leu l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale și al Angliei. Regele Edward al III-lea a înființat „Ordinul St. George”, iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei, Union Jack. Marele Mucenic Gheorghe este considerat ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei și Serbiei. Sfântul Gheorghe este și ocrotitorul armatei române.
Sân-George din tradiția populară este considerat un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. În dimineața de 23 aprilie, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza la stâlpii porților, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe morminte ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele malefice. Ramurile erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor.
Tot în dimineața zilei de 23 aprilie, fetele puneau în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fetele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli. Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi, deoarece se credea că acela care încalcă interdicția avea să fie somnoros întregul an.
Din cei 924.830 de români care își aniversează onomastica de Sfântul Gheorghe, 739.368 sunt bărbați, majoritatea acestora purtând numele de Gheorghe sau Ghiorghe. Alături de ei, vor sărbatori și cei care poartă numele de George, Gheorghiță sau Ghiorghiță. Dintre femei, cele mai multe poartă numele de Georgeta, dar sunt sărbătorite și cele care e numesc Gheorghița, Ghiorghița și Geta.
Comentarii prin facebook