Gata, pe mine cel puțin, Ilie Sârbu m-a convins. Nu-i place politica de bodegă și gata! Având și o anumită vârstă, omului nu-i mai cad bine la lingurică micii, ceafa la grătar, șprițul sau berea la halbă. Așa că preferă politica cu dichis, de restaurant de fițe cum e cel de la Hotel Timișoara. Ei, aici să tot faci politică înaltă, cu salate de anghinare, fructe de mare, apă plată și multă lămâie. (Adevărul e că de lâmâie are nevoie toată lumea la câtă greață e în jur.)
Și a mai spus Sârbu, într-un interviu acordat Pressalert, că nu mai poate de grija PSD Timiș în special și a județului în general. Aici îl cred, sunt absolut convins că chiar îi pasă. Cât timp PSD a încercat neagra opoziție, dl Ilie Sârbu nu prea s-a încumetat să vină prin județul pe care cică îl reprezenta în Senat. Și era și președinte de filială! Nu venea nici prin Timișoara, dar nici prin Leucușești, Darova sau Găvojdia, localități aflate în colegiul său. Asta e, în Opoziție, n-ai nicio bucurie de la viață să umbli ca fraierul prin pustietăți, să te alerge câinii pe coclauri.
Cu totul altele sunt problemele când ajungi la putere. Orizonturile sunt atât de largi, perspectivele atât de luminoase și, chiar dacă n-ar „curge” ca pe cascada Niagara, de „picurat” cât Dunărea la Cazane tot „picură”. Șefii de deconcentrate, un om acolo, altul dincoace, un contract ici, altul colo. Plus impresia de forță, că ești cel mai frumos din județul acesta („pe străzile pline când ieși, n-ai pereche”). Și cum să nu te crezi astfel, când oameni care te înjurau acum câțiva ani se închină acum la tine precum la icoanele de la Mănăstirea Secu.
El a dat și cu pumnul în masă pentru a-l impune pe deja celebrul Traian Stoia viceprimar, într-un moment în care filiala municipală, într-un gest de revoltă, voia să-l susțină pe Florea Bârsășteanu. C-așa cereau interesele fraților ce se cred buricele Timișoarei, frați cu care Sârbu a legat o veche și rodnică prietenie. Oricum cu acest viceprimar, Timișoara e mai aproape de Las Fierbinți, decât de Viena. Pe bune, făr’ la mișto!
În același interviu, Sârbu amintea că vine la Timișoara pentru a mai domoli pornirile democratice din filială. Chiar așa, ce naiba se întâmplă? Cum să faci alegeri în PSD cu mai mult de un candidat pentru fiecare post!? Ați uitat de unde ne tragem seva ca partid? Și mai spune Sârbu că nu se poate ca într-un partid social-democrat să se discute de potența financiară a celor care vor funcții de conducere. Bine zis! Dar poate ne arată Sârbu un om mai puțin bogat decât Adam Crăciunescu, pe care îl susține pentru a doua funcție în organizație. Cu vorba e ușor, cu fapta e mai greu. Perioada baronilor locali a apus, a spus el. Am intrat într-o nouă eră, a socrilor locali?
Cât despre ce s-a întâmplat în ultimele zile în PSD Timiș, mi s-a părut o nereușită partidă de poker. Nereușită, fiindcă pokerul se joacă în general între gentlemani. Or, Sârbu a câștigat partida, fiindcă știa cărțile adversarilor săi de la chibiții care stăteau în spatele acestora. Iar rolul chibiților este să tacă și să nu le pută picioarele, lucru care nu s-a întâmplat acum. Nimic mai mult. Și ar mai fi ceva: Titu Bojin nu s-a prins că în politică, spre deosebire de armată, gradul bate funcția.
P.S. Joi seara, înaintea ședinței de alegeri pentru noua conducere a PSD Timiș va avea loc o altă întâlnire de taină a liderilor social-democrați timișeni. Evident, în aceeași locație, Hotel Timișoara.
Comentarii prin facebook