Nu e deloc confortabil să fii „avocatul diavolului”, mai ales în plină perioadă în care acesta este ostracizat și pus la zid. De multe ori, probabil pe bună dreptate. Voi încerca însă să pun pe tapet două probleme mult dezbătute în ultimul timp și unde cred că primarul Nicolae Robu a avut dreptate.
Prima ar fi interdicția de patru ore pe zi pentru pedalat în piețele centrale ale orașului. Nu discut modul în care a început comunicarea în acest caz. Adică lamentabil, dar deja ne-am obișnuit cu scăpările primarului în zona comunicării. Astfel, întâi a apărut pe site-ul primăriei un proiect de HCL privind interdicția totală a bicicliștilor în centru. Apoi, supărat, Robu a dat vina pe Poliția Locală pentru apariția în presă a proiectului. În cele din urmă, după o negociere în piață, s-a ajuns la un interval de patru ore în care mersul pe bicicletă prin centru este interzis.
Știe toată lumea că o banală plimbare prin Piața Operei (extrem de îngustată din cauza nenumăratelor terase) sau pe Alba Iulia, mai ales însoțit de un copil, este o întreprindere extrem de stresantă, din cauza bicicliștilor. Tot timpul trebuie să-ți ferești spatele, eventual să ai ochi la ceafă, ca nu cumva un nebun pe două roți să dea peste tine. Ca să nu spun că unii cretini se cred cel puțin Alberto Contador când pedalează prin piețele centrale. Nu generalizez, evident că sunt mulți bicicliști cu respect pentru pietoni. Mai bine zis, majoritatea se încadrează în această categorie. Dar nu poți să dai o hotărâre de consiliul local prin care să interzici doar imbecililor să pedaleze prin centru.
Ar fi oare mai bine ca mai întâi să se întâmple o tragedie, un copil să ajungă la spital cu capul spart după o ciocnire cu un ciclist, pentru a se lua măsuri? Dacă s-ar întâmpla o astfel de dramă, cine ar fi vinovat? Evident, Robu, fiindcă a lăsat liber la mersul pe biciclete prin centru. Iar la urma urmei, ce este atât de greu să mergi pe lângă bicicletă până traversezi o piață centrală? Mai mult, eu cred că Robu este prea îngăduitor cu bicicliștii când le interzice doar patru ore pe zi pedalarea în zona centrală.
A doua problemă unde cred că Robu are dreptate se referă la scumpirea tarifelor de parcare în zona zero a orașului. Ne place de multe ori să ne raportăm – mai ales când ne convine – la orașele civilizate din vest, unde parcarea în buricul târgului reprezintă un lux. Vrem ca Timișoara să fie oraș civilizat doar când ne convine și, dacă s-ar putea, fără să scoatem bani din buzunar. Cine are bani ca să parcheze în zona mega-centrală s-o facă! Cine nu are, să parcheze puțin mai departe, să vină cu mijloacele de transport în comun etc. Ne plângem că traficul în centru este insuportabil, dar în același timp vrem și să parcăm pe gratis.
Mai mult, românii (și timișorenii nu fac excepție) vor să parcheze chiar în fața biroului. Dacă ar putea, ar urca cu mașina în birou, nu cumva să facă câțiva pași pe jos. Ești comod, plătești, asta este! Da, și aici este o discuție, că Robu ar fi luat această decizie vâzând că încasările la Timpark sunt mult mai mici decât cele scontate. Mai mici și fiindcă ADP-ul nu mai umflă opt milioane de lei vechi de la cei care parchează neregulamentar. Să plângi acum pe umerii ADP că i s-a interzis acea haiducie (era cel mai mare tarif pentrui „eliberarea” mașinilor din țară) mi se pare cam mult. În fine, de oriunde ar fi venit inițiativa cu scumpirea tarifelor de parcare în zona zero, nu cred că e o mare tragedie. Ba chiar e o soluție bună! Fie numai și pentru sănătatea celor care vor fi nevoiți să meargă mai mult pe jos!
Comentarii prin facebook