Blond, frumos, cu ochi albaştri. Cam aşa ar trebui să arate copilul pe care majoritatea familiilor sunt dispuse să înfieze. Puţini sunt cei care ar adopta un copil cu vârsta de peste cinci ani, de etnie romă sau cu probleme de sănătate ori grad de handicap.
Timişul este un judeţ cu o mare deschidere în privinţa adopţiei – cea mai bună alternativă de tip familial pentru un copil care nu poate să crească alături de familia sa naturală, fie că vorbim de copii abandonaţi, fie despre cei care se află în sistemul de proteccţie şi nu au putut fi reintegraţi în familia biologică sau integraţi în familia extisă. Nu oricine vrea însă să adopte un copil cu probleme de sănătate, dizabilităţi sau de etnie romă, de exemplu. „Era un şablon, şi pe alocuri se mai păstrează, în privinţa opţiunilor familiilor care adoptă: să fie de vârstă mică, dacă se poate de câteva luni, blond, frumos, cu ochi albaştri. Atitudinea discriminatorie pe care unii o manifestă ne-a îngrijorat puţin, pentru că nu doreau copii de vârstă mare, nu doreau copii de etnie romă, nu doreau copii cu probleme de sănătate”, spune Emilia Milutinovici, directorul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş. „Am lucrat ani de zile şi în continuare vrem să lucrăm la nivel de mentalităţi. Dacă pentru categoria 0- 3 ani, sănătoşi, români, nu există o problemă deosebită în a identifica familii definitive, pentru ceilalţi copii din sistem, dificultatea este mare. Dorinţa noastră este să ne îndreptăm atenţia asupra acestor copii greu adoptabili şi de a le găsi familii”, a completat şeful departamentului de adopţie din cadrul DGASPC Timiş, Alina Mayer.
Procedura de adopţie în România durează până la doi ani. În cel mai bun caz, părinţii înfiază un copil în câteva luni. Florin şi soţia lui au adoptat acum un an o fetiţă, care în prezent are 2 ani şi 5 luni, din categoria copiilor greu adoptabili. Ea a fost diagnosticată cu o boală cardiacă cronică şi are nevoie de monitorizare permanentă. „E minunată. A fost greu, dar a meritat. Toţi afirmă că dacă adopţi un copil i se schimbă viaţa, dar şi în cazul părinţilor care înfiază se schimbă şi merită din plin. Poate că dorinţa acesta de a avea un copil cât mai mic – şi acum sunt în măsură să-mi dau seama de aceste lucruri – e o formă de egoism a părinţilor, pentru că putem să ne lăsăm amprenta asupra copilului, să ştim că noi l-am învăţat să meargă , să vorbească, să danseze, să cânte. Sunt convins că dacă nu eram noi părinţii ei, era altă familie care ar fi adoptat-o şi ar fi avut un viitor la fel de frumos, însă ceea ce am fi pierdut noi ar fi fost imens. Este foarte complex acest proces de adopţie şi implică multă răbdare şi motivare, dar în momentul în care apare copilul şi interacţionezi cu el, toate piedicile sistemului nu mai au importanţă”, a declarat Florin. În Timiş sunt, în prezent, 116 copii greu adoptabili care au nevoie de familii care să-i iubească şi să le ofere siguranţa şi confortul necesar, indiferent de vârsta lor, de etnie sau de starea de sănătate.
Comentarii prin facebook