Primarul Nicolae Robu se face din nou avocatul din oficiu (sau poate nu e chiar dezinteresat?) al cluburilor de noapte care deranjează, mai ales în week-end, mii sau poate zeci de mii de timișoreni. Poate primarul nu știe sau nu i-a spus încă nimeni, dar în Timișoara mai există și oameni care merg la lucru în fiecare dimineață. Or, după o noapte în care, vrei, nu vrei, bașii dați la maximum îți intră în casă, e greu să mai dai randament la lucru. Culmea, acești oameni mai degrabă merg la vot decât cocalarii și pițipoancele care atârnă noapte de noapte prin cluburile apărate de primar. Și s-a văzut acest lucru, mai ales în colegiul din jurul stadionului, unde PNL-ul lui Robu a fost pur și simplu ridiculizat la alegerile europarlamentare și parțiale din luna mai.
„Timișoara nu este campus monastiresc, ci o localitate cu viață, care trebuie să aibă și cluburi”, a dat sentința Robu la reclamațiile vizând în special două cluburi din zona Stadionului „Dan Păltinișanu. E adevărat, n-o fi Timișoara oraș de măicuțe, dar nici în Mamaia lui Mazăre nu cred că ar trebui să se transforme. Și iar e adevărat, în orice localitate, inclusiv Timișoara, e loc și pentru cluburi. Însă acestea trebuie să îndeplinească o minimă condiție, respectiv să respecte legea. Adică poluarea sonoră să fie în parametrii legali. Este o lege a firii și chiar a liberalismului că oricine are dreptul la orice acțiune până la limita de-a nu deranja pe alții.
Luând apărarea acestor cluburi, dl Robu s-a antepronunțat și s-a pus deasupra legii. Asta, fiindcă legalitatea în care funcționează cluburile reprezintă o prerogativă și a unor instituții din subordinea primarului, precum Poliția Locală. La fel și în cadrul primăriei există o direcție care se ocupă de aceste chestiuni. Or, ce controale vor face subordonații lui Robu, atâta timp cât „stăpânul” lor și-a dat OK-ul pentru disconfortul fonic din zonă? Trebuie să fii cel puțin sinucigaș, știut fiind faptul că primarul este și ranchiunos.
Chestiunea cu aceste cluburi este foarte simplă și nu trebuie să fii doctor inginer ca s-o pricepi. Dacă un club a depășit limita de zgomot, îi dai amendă și somație să intre în legalitate. Prins a doua oară cu mâța în sac, se închide. Pentru asta există instituții care să le verifice, nu trebuie să vină primarul să-și dea cu presupusul despre „campusuri monastirești”. De altfel, dragostea primarului pentru astfel de stabilimente nu e nouă. Anul trecut, în timp ce acesta făcea schimburi experimentale prin cluburile lui Mazăre din Mamaia, patru cluburi din Timișoara au fost închise de subordonații primarului. Primul lucru făcut de Robu la întoarcere, fără să verifice măcar de ce s-au închis, a fost să le redeschidă.
În spațiul virtual, multă lume se întreabă de unde vine dragostea lui Robu pentru aceste cluburi, în total dispreț față de nervii timișorenilor din zonă. Dacă are motivații electorale, înseamnă că primarul chiar e un amator într-ale politicii, știut fiind faptul că clienții acestor stabilimente nu merg la vot. Dar pot fi alte interese. Să ne aducem aminte că, în vara anului 2012, la exact cele două cluburi din zona stadionului, intrarea a fost gratuită pentru cei care au votat la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu. Un fel de mită, oricum ai lua-o! La unul din cele două cluburi, atât Robu cât și PNL au organizat tot felul de paranghelii cu varii ocazii. Celălalt, patronat de un fost milițian, este într-un vechi și lung litigiu cu primăria. Se pare că și acum plătește la municipalitate o chirie pentru folosirea a 3.000 de metri pătrați, chit că utilizează peste 15.000 de mp. Astfel că lucrurile sunt ceva mai complicate decât la prima vedere, și anume aceea că Robu ar fi un fan dezinteresat al cluburilor de noapte…
Comentarii prin facebook