Concentrațiile de arsen care depășesc limita admisibilă măsurate în Câmpia de Vest sunt moderate, iar „zona Banatului are o tendință naturală de a acumula arsen în apele subterane”. Prof. dr. Călin Baciu, de la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca, susține că această problemă a apei din întregul Bazin Panonic este studiată de mai bine de 70 de ani.
Ați efectuat și publicat studii cu privire la prezența si comportamentul arsenului în apele subterane din Bazinul Panonic. Care sunt rezultatele?
Termenul de Bazin Panonic desemnează zona de șes care se suprapune celei mai mari părți din Ungaria, Câmpia de Vest din România, nordul Serbiei, nord-estul Croației și teritorii restrânse din Slovenia și Slovacia. Problema arsenului în Bazinul Panonic a fost abordată de mai multe grupuri de cercetători, mai ales după 1960, care au arătat că această zonă are o tendință naturală de a acumula arsen în apele subterane, în principal în acvifere de adâncime medie.
Care este proveniența arsenului în apele subterane din vestul României?
Deși poate părea un element rar, arsenul este relativ abundent în soluri și roci de diferite tipuri. Din fericire, este destul de puternic legat de minerale, îndeosebi oxizi și hidroxizi de fier, ceea ce îl imobilizează, făcându-l inaccesibil pentru viețuitoare. Cu toate acestea, este suficient ca o mică parte din acest arsen să se dizolve sau să fie eliberată în urma modificării echilibrelor chimice, pentru a genera o potențiala problemă.
Primele măsurători care au pus în evidență concentrații mari de arsen în apele subterane din Bazinul Panonic au fost realizate în anii 1940, însă cele mai multe informații au fost publicate în lucrări apărute după 1990. S-au efectuat studii în Ungaria, România, Serbia, Croația, Slovacia, care au evidențiat prezența arsenului în sute de puțuri de pe cuprinsul Bazinului Panonic. Cele mai mari concentrații de arsen, de ordinul zecilor sau sutelor de micrograme pe litru, se situează la adâncimi intermediare, mai mari de 80-100 de metri ți mai mici de 500-600 de metri. În așa-numita pânză freatică, situată la câțiva metri până la câteva zeci de metri, arsenul nu depășește limitele normale. Această situație sugerează ca arsenul nu provine de la suprafață, din activitatea industrială sau agricolă, ci este de origine profundă. Analizele și interpretările efectuate arată că apa care acum are conținuturi mari de arsen s-a infiltrat de la suprafață în urmă cu sute sau mii de ani, timp în care a fost ferită de influențele externe. În acest timp petrecut în subteran, apa a dizolvat o parte din arsenul imobilizat în roca gazdă. Prezența arsenului în apa subterană se datorează unor procese chimice naturale foarte subtile, favorizate de condițiile specifice ale Bazinului Panonic. În numeroase localități din Câmpia de Vest există puțuri care ating 200-300 de metri adâncime, ajungând tocmai în orizonturile susceptibile de a avea concentrații mari de arsen.
De când datează aceste studii, la fel ca și preocuparea dumneavoastră pentru acest subiect?
La Cluj există un grup care se ocupă de multă vreme de arsenul din apele subterane din Câmpia de Vest. Specialiștii de la Institutul de Sănătate Publică din Cluj, iar mai târziu Centrul de Mediu și Sănătate clujean, au început să studieze acest element și impactul lui asupra sănătății umane, cu mai mult de 40 de ani în urmă. Aș aminti lucrarea de referință publicată de medicii Gurzău în 1993, care au semnalat concentrații ridicate de arsen în județele Arad și Bihor si efectele de sănătate asociate expunerii umane. Recent au fost publicate mai mult de 10 lucrări în reviste științifice internaționale. Eu și grupul de la UBB am abordat subiectul în urmă cu peste 10 ani. Studiul arsenului nu este simplu, este necesară o abordare pluridisciplinară și din această cauză există o colaborare pe termen lung între cele două echipe. Pentru a înțelege originea și modul de apariție a arsenului în apele subterane, detectarea prezenței acestui element nu este suficientă. Pentru fiecare probă de apă se determină peste 30 de parametri fizico-chimici, iar asta se face pentru zeci sau sute de probe. Pe de altă parte, evaluarea impactului asupra stării de sănătate se realizează și prin studii epidemiologice care, în funcție de designul lor, pot să includă zeci sau sute de subiecți umani. Programul european ASHRAM, spre exemplu, a inclus peste 600 de subiecți din Arad și Bihor. Înțelegerea provenienței arsenului din apele subterane, a efectelor asupra sănătății umane și a modului în care populația poate fi protejată, necesită studii complexe, interdisciplinare, cu participarea mai multor specialiști din diferite domenii. Chiar în conditiile acestui efort susținut, nu putem spune că am înțeles totul despre arsen, care continuă să fie intens studiat în întreaga lume.
Care este limita de siguranță în ceea ce privește concentrația de arsen și care sunt valorile înregistrate în zonele care au făcut obiectul acestor cercetări?
În urmă cu mai multe decenii, limita maximă admisibilă pentru arsenul din apa potabilă era 50 micrograme pe litru. În anul 2000, US-EPA a redus limita la 10 micrograme pe litru, iar un an mai târziu, Organizația Mondială a Sănătății și Uniunea Europeană, inclusiv România, au implementat această valoare. Unii cercetători opinează că această limită ar trebui redusă chiar mai mult, până la 4-5 micrograme pe litru.
Care sunt zonele/localitățile cercetate în care nivelul de arsen din apele subterane depășește limita de siguranță?
S-au întâlnit concentratii de arsen peste limită în întreaga Câmpie de Vest, în zeci de puțuri, în principal în cele arteziene. Datele existente pentru județele Arad si Bihor sunt mai abundente, pe când în județul Timiș, cercetările sunt la început. În curând vor fi publicate în reviste științifice date preliminare privind și acest areal.
Comparativ cu România, care este situația în celelalte țări învecinate?
Țara cea mai afectată de prezența arsenului natural în apele subterane este Ungaria. Aici, suprafața ocupată de anomalia de arsen este cea mai întinsă și s-au înregistrat valorile cele mai mari. Studiile efectuate în ultimele doua decenii au indicat concentrații crescute de arsen și în nordul Serbiei și nord-estul Croației. Este, așadar, o problemă transfrontalieră, care se manifestă pe o arie întinsă.
Cum interpretați nivelul de arsen pe care l-ați găsit?
Concentrațiile de arsen care depășesc limita admisibilă măsurată în Câmpia de Vest sunt moderate, de ordinul zecilor de micrograme pe litru, iar în unele cazuri sunt mai mari, depășind 100 sau 200 micrograme pe litru. În alte părți ale lumii, situația este absolut dramatică și aș menționa sud-estul Asiei, în speță Bangladesh, nord-estul Indiei, Vietnam, Cambodgia, unde peste 30 de milioane de persoane sunt supuse riscului datorat unor concentrații foarte mari de arsen în apă, care ating sute de micrograme pe litru.
Ce efecte are acest element asupra sănătății?
Arsenul este un element toxic, a cărui ingerare, repetată pe termen lung, chiar în doze mici, poate avea consecințe negative asupra sănătății. Evidențele de ultimă oră arată că expunerea la arsen din apa potabilă conduce la dezvoltarea mai frecventă a unor afecțiuni severe, cum ar fi cancerul de piele, de prostată, de rinichi și tract urinar, alături de alte afecțiuni importante, reprezentate de hipertensiunea arterială, anemie, influențarea greutății la naștere, creșterea frecvenței avorturilor spontane etc.
Este posibil ca prezența acestui element periculos pentru sănătatea populației să aibă o cauză externă?
În trecut, arsenul intra în compoziția unor pesticide, spre exemplu așa-numitul verde de Paris, un insecticid foarte puternic pe bază de arsen, folosit pentru combaterea gândacului de Colorado și a altor insecte dăunătoare. După cel de-al doilea război mondial, s-au răspândit pe scară largă pesticidele organice, care au înlocuit treptat compușii pe baza de arsen. Din această categorie a pesticidelor organice aș aminti DDT-ul, scos și el din uz ceva mai târziu, datorită efectelor dezastruoase asupra viețuitoarelor.
Anumite ramuri industriale pot să elibereze arsen în mediu, între care industria extractivă și prelucrătoare a minereurilor neferoase, industria chimică și arderea combustibililor fosili în temocentrale sau în alte instalații de ardere. După cum am explicat mai devreme, în Bazinul Panonic arsenul apare la adâncimi intermediare, ceea ce exclude ipoteza unei contaminări de la suprafață.
Considerați că explorările sau exploatările petroliere din zona de vest a României ar fi putut fi cauza acestei concentrații ridicate a arsenului?
În literatura știintifică pe care am consultat-o până acum nu am întâlnit cazuri dovedite de contaminare cu arsen a apelor subterane în urma operațiunilor din industria petrolieră. Gândindu-mă la metodologia acestor operațiuni și la modul de apariție a arsenului în acvifere, nu reușesc să întrevăd o legătură între arsen și explorările sau exploatările de țiței și gaze. De altfel, lucrările din industria petrolieră se desfășoara punctual, pe când anomalia de arsen se întinde la nivel regional transfrontalier.
Comentarii prin facebook