Legat de cazul premierului penal Victor Ponta, mai toți PSD-iștii și cozile lor de topor vin cu un leitmotiv, potrivit căruia un guvern și șeful său nu pot fi dați jos decât de parlament. Asta, în afara teoriei cu lovitura de stat dată de DNA. Dincolo de faptul că răspunderea „doar în fața Marii Adunări Naționale” parcă am mai auzit-o cândva, există și aici o problemă. Da, e adevărat că numai parlamentul poate da jos un guvern. Cel puțin într-o democrație funcțională unde există o separație a puterilor în stat. Dar oare tot timpul e valabil acest lucru? Și vă propun un mic exercițiu de imaginație.
Să spunem că avem o țară. Să-i spunem Absurdistan. Din start trebuie spus că liderii acestei țări susțin că e vorba de un stat democratic, care funcționează pe principiile democrației participative. Evident, Absurdistanul este condus de un guvern, la rândul lui emanație a unei majorități parlamentare. Ce-i drept, o majoritate parlamentară constituită în bună măsură din aleși traseiști, racolați de partidele aflate la putere, ba cu plicuri de bani, ba cu diferite sinecuri pentru neamurile și prietenii trădătorilor. Această majoritate parlamentară se manifestă plenar precum un grup infracțional organizat. Respectiv, în rândurile ei sunt tot felul de borfași, hoți, infractori, corupți etc. Ei nu pot fi însă trași la răspundere, fiindcă există o lege prin care parlamentarii au imunitate în fața legii.
Mai exact spus, dacă au făcut vreo infracțiune, nu pot fi cercetați de procurori decât în cazul în care colegii lor își dau avizul. Și firesc că nu-l dau, fiindcă mulți sunt infractori și se apăară unul pe altul. Uneori mai fac și circ în astfel de cazuri, se dau cu mir, fac rugăciuni, apelează la Biblie, la Dumnezeu și.. la toate cele sfinte. Ba, au încercat de câteva ori, odată în „marțea neagră”, să modifice și legea, astfel încât infracțiunile făcute de parlamentari să fie legalizate. Fie că fură, tâlhăresc, dau în cap sau mai știu eu ce. Ba unele capete mai înfierbântate au vrut să desființeze instituția care încearcă să combată corupția aflată la un grad incredibil de mare în această mirifică țară.
Premierul Aburdistanului este la rândul lui parlamentar, adică se bucură de imunitate. Iată că, într-o zi, procurorii din această țară au deschis un dosar pe numele premierului, susținând că e un infractor de drept comun, că a luat șpagă o mașină și vreo două case de la un individ dubios pe care l-a făcut apoi ministru. Din nou, procurorii se lovesc de aceeași problemă. Grupul infracțional organizat care conduce parlamentul trebuie să-și dea acordul pentru ca premierul să poată fi cercetat. În același timp, așa-zisa presă din Absurdistan și o parte a societății civile, controlate de majoritatea infracțională, încep să facă mare gălăgie că – vezi Doamne! – moare democrația, dacă procurorii își văd de treabă. Bineînțeles că și partidele aflate la putere țipă din gură de șarpe că democrația înseamnă doar parlament. Repet, unul care se comportă ca o bandă infracțională organizată. Că nu se poate ca un premier să fie atins de justiție, doar Marea Adunare Națională, pardon Parlamentul, având acest drept.
Și acum o întrebare: Ce înseamnă cu adevărat democrație? Ca instituțiile statului să funcționeze, ca nimeni să nu fie mai presus de lege? Sau ca puterea legislativă să fie deasupra celorlalte puteri și să nu dea socoteală nimănui? Să fie chiar deasupra Justiției. Mai ales că, întâmplător, această putere legislativă se află la mâna unei majorități care – repet – se comportă ca o bandă de tâlhari. Oare unde este lovitura de stat, dacă ea există? Atunci când un parlament se punea deasupra unei alte puteri sau când Justiția își face treaba și îi vrea pe infractori după gratii? Deci, dacă Absurdistanul are un premier mafiot, cum se poate scăpa de el?
P.S. Orice legătură cu realitatea ale celor de mai sus a fost atent studiată.
Comentarii prin facebook