Record de participare la un meci din prima etapă a ligii întâi, scrie fălos primarul Nicolae Robu pe contul său de Facebook. E adevărat, mulți timișoreni au venit să vadă „ursul” vopsit în alb-violet, flămânzi de fotbal la nivel înalt. Cât de înalt? S-a văzut pe parcursul primei etape, dar pentru asta nu sunt de vină cei care au venit să vadă echipa în noua stagiune. Dar cine sunt spectatorii ăștia avizi de fotbal? De unde au apărut ei și ce făceau atunci când 200 de oameni veneam la meciurile din liga a doua? Probabil că același lucru s-a întrebat și conducerea clubului, după ce a constatat că biletele imprimate pentru meci, 7.000 la număr, s-au epuizat într-un complex de împrejurări „demn” de o organizare tipic bugetară, cumplit birocratică.
De unde să le treacă prin cap conducătorilor ACS Poli că echipa asta va atrage măcar curiozitatea, dacă nu și iubirea necondiționată rămasă câteva niveluri mai jos? De ce ar investi nu știu câte zeci de mii de lei pentru o imprimantă de bilete, mai multe chiar, containere sau ghișee de vânzare a biletelor legate la internet, computer și toate cele, când relația dintre ACS Poli și Timișoara nu indica o astfel de participare la stadion? Acesta e argumentul oficialilor. Parțial acoperit de surpriza de luni seară. Nimeni nu bănuia că aceste investiții puteau fi acoperite din cele 2.000 de bilete nevândute ale spectatorilor care au fost lăsați să intre gratuit, după începerea partidei. 30.000 de lei pagubă? „Atâta pagubă!”, s-ar putea zice, ușurați că marele câștig a fost revenirea timișorenilor pe stadion.
Însă respectul pentru clientul spectator nu a fost niciodată apanajul unei instituții curat bugetare. Nu poți chema lumea la stadion și acolo s-o lași să stea jumătate de oră la coadă. Nici măcar nu poți invoca refuzul „reprobabil” al oamenilor de a cumpăra online, de vreme ce sistemul nu a funcționat o bună parte a zilei de luni, cum ne povesteau în tribune niște copii din Salonta. Înainte ca fotbalul de proastă calitate jucat de Poli – apropo, dle primar Robu, care dați vina pe arbitrul Tudor – lumea poate fi îndepărtată mult mai repede de arena „Dan Păltinișanu” tocmai prin acest amatorism organizatoric și semisabotaj investițional prestat între Consiliul Județean Timiș, Primăria Timișoara, ACS Poli, evident într-un singur sens, se știe care.
Profilul spectatorului venit luni seară pe stadionul „Dan Păltinișanu”, altul decât cel prezent și în divizia B, este următorul: este posibil să vină la meci de trei-patru ori pe an. De curiozitate, în prima etapă, cu Steaua, Craiova și eventual Dinamo, dacă nu era alb-violetul din echipamentul lui ACS habar nu avea care e Poli, din simplul motiv că nu nu cunoaște jucătorii dincolo de Ianis Zicu. Întreabă de unde a venit Melinte, pentru că nu a văzut un meci de B, să știe că tot la noi a jucat și campionatul trecut. Vede meciul ca pe un eveniment monden, nu își rupe cămașa de pe el pentru Poli, ba chiar se întreabă dacă mai are rost să vină și la următorul meci. Ăsta e bazinul uman pe care ACS Poli trebuie să se bazeze cel puțin în acest an competițional, dacă oficialii nu dau cu copita să răstoarne vadra cu lapte mulsă în prima etapă.
Comentarii prin facebook