Când jeleam că nu vom avea prea curând un stadion modern la Timișoara habar n-aveam noi că la nivel administrativ sunt ambiții impresionant de mari. Chiar prea mari. Două stadioane? Amândouă mari? Amândouă de la guvern? Să vedem cum stăm. Într-un interviu video, primarul Nicolae Robu părea puțin trist că proiectul și macheta pentru stadionul de peste 40.000 de locuri pe care-l propune pentru Timișoara nu au putut fi gata până la frumosul ceas de bilanț pe care l-a desfășurat pe Facebook cu ocazia a trei ani de activitate edilitară. Dar că întârzierea nu va fi mai mare de o săptămână, iar macheta respectivă va fi dezvelită mai ceva ca realizarea în sine, pentru ca apoi să fie dusă la audiența cerută la premierul Victor Ponta. Sau Gabriel Oprea. Sau Cătălin Predoiu. Sau cine mai știe la cine.
În fine, am aflat că municipalitatea va cere administrației centrale cofinanțare pentru un stadion de 40.000 de locuri, dar nu va fi nicio problemă, mai zice Nicolae Robu, dacă se vor găsi fonduri pentru o arenă de doar 30.000. Ne vom înghesui și într-unul mai mic atunci când imnul Ligii Campionilor va răsuna din nou la Timișoara. Dar Municipiul Timișoara nu poate construi stadion pe actualul amplasament, din simplul motiv că acesta este în proprietatea Consiliului Județean Timiș. Primăria poate construi împreună cu guvernul (sau alte forme private) numai pe propriul teren, adică în zona fostului teren de rugby ori pe terenurile de antrenament, lângă marele oval „Dan Păltinișanu”. Concluzia: dacă guvernul de la București va vrea, cine știe când vom avea un stadion modern pe locația fostei arene de rugby.
Dar unul nu ajunge, pare să zică Titu Bojin, președintele CJ. Sau poate că dumnealui nu știe ce face primarul Robu, că doar nu sunt din același partid sau coaliție. În periodicul Agenda CJ Timiș, pe prima pagină stă un titlu exploziv, senzațional, citat parcă din vreun opozant liberal, nu din discursul liderului pesedist al CJT: „Se poate la Cluj sau Craiova, s-ar putea și la noi!”. Pam-pam! În pagina 3, la final de interviu, Titu Bojin zice: „Noi am transmis Ministerului Dezvoltării, ca și Companiei Naționale de Investiții, că avem nevoie de un complex sportiv modern, care înseamnă o sală polivalentă chiar sub stadionul «Dan Păltinișanu»… Proiectul pe care l-am transmis la București valoarează aproape 60 de milioane de euro pentru un stadion cu tot cu sală polivalentă”.
Dom’ Bojin nu vorbea din poze, din iluzii optice sau machete de jucărie, ci de un „proiect”, ceea ce înseamnă că s-au făcut niște pași preliminari ca pentru orice obiectiv investițional major, chiar și fără finanțare. Dar, cum spuneam, nici CJ nu poate construi decât pe propriul teren, adică pe actualul amplasament al arenei „Dan Păltinișanu”. Concluzia? Încă un stadion nou-nouț, ceea ce ar duce Timișoara spre o performanță unică: două stadioane de 40.000 de locuri la 50 de metri unul de celălalt. Unul, cel al CJ, cu tot cu sală polivalentă de 10.000 de locuri. Stimați microbiști stați liniștiți la locurile voastre, nu se va întâmpla nimic din toate astea! Nu cu Ponta, nu cu guvernările astea centrale, nu cu „păpușile” astea de parlamentari locali.
O întrebare, firește, persistă. Dacă ar fi, totuși, așa, s-avem două megastadioane, ACS ar juca pe arena lui Robu, iar ASU pe cea a lui Bojin? Ripi are loc? Sau cum facem? Să știe și mia aia de spectatori de la unii și sutele de la ăialalți de la care casierie să-și ia biletele. Să nu stea aiurea la altă coadă, să-și rupă hainele de pe ei pentru un tichet pe arenele alea neîncăpătoare de 40.000 de locuri.
Comentarii prin facebook