București, Cluj, Târgu-Mureș aveau planificate pe agenda publică marșuri și mitinguri de protest împotriva „interesului național”. Sună ca dracu’, nu? Propoziția asta parcă vine din arsenalul de declarații al securiștilor și activiștilor ce-au condus țara după ’89, alături de Ion Iliescu. Conceptul de „interes național” s-a demonetizat de-a lungul timpului tocmai fiindcă a fost folosit în dauna cetățeanului care ar trebui servit de o astfel de vorbă mare și plină de conținut. Acum au golit-o de tot ideologii de tarabă cu care un partid plin de trădători, saltimbanci, femei ce se joacă cu șarpele și câțiva oameni normali – puțini, e adevărat – a ajuns să țină captivă clasa politică din România. Ce mai reprezintă interesul național după lipirea acestui enunț de acest brand semiobscur? Ce-a ajuns libertatea presei după „mineriada” recentă de la TVR și după presiunile care-au muțit, cu o excepție, toate televiziunile centrale? Ce-a rămas din sfânta solidaritate polițienească, acum, când se mușamalizează fără scrupule comportamentul unor demnitari de neam prost?
Bine, clasa asta politică nu e captivă împotriva voinței ei. Nu e ca ostaticul ISIS cu sabia la gât pregătit pentru decapitare. Clasa asta politică și-a făcut-o și ne-a făcut-o încă de pe vremea lui Băsescu, atunci când marinarul a dus la perfecțiune ideea de partid bidon și balama, care să adune parlamentari și alți aleși de la un partid, cu scopul de a reconfigura majoritățile natural ieșite din alegeri. Corect, când ne-a convenit cum s-a făcut această reconfigurare nu am zis nimic. Dar tolerată așa, când de o parte, când de cealaltă, treaba s-a împuțit urât de tot, iar PSD și PNL sunt formațiuni politice puse la respect de o grupare care practică șantajul politic la drumul mare. Practic, România este condusă de un vicepremier, ministru de mare forță, iar Ponta se lasă manipulat la fel de vârtos cum s-au lăsat și pedeliștii speriați că vor pierde puterea în urmă cu trei ani.
Moartea polițistului pe motocicletă a scos lumea în stradă. Multă, puțină, nu știu, dar e timpul ca România să se trezească pentru a încheia această bișnițăreală cu votul cetățeanului cu ajutorul unor cete de traficanți de interese și abuzuri politice. Toate, în numele „interesului național”. Cu siguranță moartea acelui polițist ar căpăta dimensiuni eroice dacă ar deveni scânteia care ar pune capăt acestui tip de a face politică. Ar fi cazul ca PSD și PNL să nu se mai lase șantajate, să decidă că mai bine își recunosc scheletele din dulapuri și slăbiciunile ca partide decât să fie strânse cu ușa la infinit de niște analfabeți cu titluri academice. Nu mai e mult până la alegeri. Este în stare PNL să se abțină de la moțiuni de cenzură în ultimele luni ale mandatului Ponta? Să-i dea garanții acestuia că-l lasă la guvernare și fără gașca „interesului național”? Dar PSD are puterea să accepte o astfel de învoială? Să rupă orice negocieri cu târgoveții de mandate politice? Să nu le mai asigure locuri calde pe listele electorale de la anul? Este în stare? Bănuiesc că nu. De „interes național” în forma sa abjectă întotdeauna va mai fi nevoie.
Comentarii prin facebook