Nu cred că este cineva care să nu fi citit în copilărie „Prostia omenească” a lui Ion Creangă. Care începe cu două femei plângând resemnate pentru că un drob de sare va cădea peste copilul, respectiv nepotul lor, iar acesta va muri. Această poveste mi-a venit în gând în momentul în care primarul Nicolae Robu s-a declarat învins. Și nu într-o luptă cu PSD, Securitatea, vreo monstruoasă alianță sau cine știe ce forțe oculte. Resemnat, el s-a declarat bătut de… hoții de buzunare. Cărora pasămite nu mai are ce să le facă. La fel ca femeile din poveste care își vedeau deja copilul mort. Dacă vreți și un alt exemplu, o resemnare ca a ciobanului din Miorița care-și așteaptă moartea spunând versuri.
Lăsând orice glumă la o parte, în momentul în care primarul Robu a spus că nu are ce să le facă șuților de buzunare care mișună prin mijloacele de transport în comun a făcut o gafă monumentală. („Sunt deranjat de hoții din tramvaie, hoții zburdă, că nu ai mare lucru ce să le faci. Legea nu-ți permite să faci mare lucru împotriva lor.”) Chiar dacă ar fi așa, și tot nu poți să spui, ca primar, că nu ai ac pentru cojocul lor. În condițiile în care același primar recunoaște că acești pungași reprezintă o imensă problemă. („Cetățenii cinstiți care se deplasează cu tramvaiul sau cu alt mijloc de transport în comun trebuie să fie tot timpul stresați și preocupați să nu li se fure din buzunare, din poșete, mai știu eu de unde.”) Mai mult, spunând că nu mai poți face nimic cu hoții de buzunare, înseamnă automat o… invitație la furt. Că oricum n-ai ce le face. Și dacă tot nu poți să te pui cu hoții, mai bine te pui să păzești flori. Să înțeleg că în Timișoara siguranța mușcatelor e mult mai importantă decât cea a oamenilor. Fiindcă tâlhăriile din tramvaie tot un atac la siguranța cetățenilor sunt. A păzi flori însă e mult mai confortabil și fără bătaie de cap decât să urmărești pungași.
În al doilea rând, Nicolae Robu, în afară de-a fi primar, e mare lider de partid, vicepreședinte național al PNL. Dacă el consideră că nu există legislație care să le vină de hac hoților de buzunare, de ce nu face o lege în acest sens? Sau un amendament, două la cea existentă. Are și parlamentari care pot să facă acest demers. Crede că nu va găsi adepți pentru această lege? Crede că se va confrunta cu proteste din partea „Sindicatului șuților”? Nu se va întâmpla nimic din toate acestea. Singura problemă este că trebuie să faci lucruri. Dincolo de dat din gură și apariții pe Facebook TV. Dar ne complacem să stăm cu mâinile în șold și să ne plângem că nu se poate. La fel ca femeile care așteaptă să cadă drobul de sare pe copil. Sau ciobanul care își așteaptă moartea.
Comentarii prin facebook