Cu Regele Mihai grav bolnav, cuplul Principesa Margareta – Radu Duda a pus și oficial mâna pe destinele Casei Regale. Spun „și oficial”, fiindcă de facto cei doi conduceau cam de mult timp Casa. Și tot oficial se poate spune acum că orice dezbatere despre revenirea României la monarhie nu mai are niciun rost. Se întâmplă în anul în care se sărbătoresc 150 de ani de la urcarea lui Carol I pe tronul României, mai întâi ca domnitor, apoi ca rege. A fost începutul unei perioade faste pentru țara noastră. Sub monarhie, România nu doar că s-a reîntregit, dar, arzând etapele, a ajuns în puțini ani dintr-un stat medieval într-unul modern. Din păcate, cu cel de-al patrulea rege, Mihai I, Monarhia din România își trăiește acum implacabilul sfârșit
Ca mulți tineri, în anii 90 eram un monarhist convins, și prin educație, dar mai ales fiindcă priveam Monarhia ca pe o instituție total anticomunistă și care se opune neocomunismului securist instalat de clica lui Iliescu. De altfel un slogan celebru al acelor vremuri era chiar „Monarhia salvează România!”. Era însă un monarhism mai mult emoțional decât rațional. Fiindcă în sine admiteam că regalitatea era totuși o chestiune vetustă, fără prea mare viitor. Astfel, m-am întristat enorm de Crăciunul anului 1990, când Regele era izgonit din țară precum un infractor de Iliescu și ai lui. (Ipocrizie fără margini, Iliescu îl plânge acum pe rege.) La fel, m-am bucurat în 1992 când peste un milion de români au ieșit în stradă să-și vadă Regele ajuns în țară. Un rege de care se agățau speranțele tot mai multor români, care încet-încet realizau că moșierii cu care Iliescu speria lumea în 1990 și care beau sânge de om erau de fapt vechii activiști transformați peste noapte în capitaliști. Și iar a fost izgonit și în 1992 de Iliescu și ai lui.
După 2000, deși mă consideram tot monarhist, dar mai mult din consecvență, deveneam tot mai reticent vizavi de Casa Regală. (Nu spun nici acum vizavi de Regele Mihai.) Mă așteptam de la Casa Regală să sancționeze măcar verbal guvernul totalitar, puternic corupt și cu reminiscențe comuniste al lui Adrian Năstase. Dar a fost exact invers, Casa Regală pactizând cu acest guvern de tristă amintire. Dar înainte de asta se întâmplaseră două lucruri. Primul a fost căsătoria Principesei Margareta cu actorul de mâna a doua Radu Duda, fiu de senator PSD și posibil fost colaborator al Securității. Al doilea eveniment a avut loc în 1997, când Casa Regală a renunțat la Legea salică, iar Margareta era desemnată moștenitoare. Un lucru care foarte probabil nu s-ar fi întâmplat dacă mai trăia regretatul Corneliu Coposu, principalul susținător al Regelui Mihai.
Astfel că după 2000, când Casa Regală era deja controlată de cuplul arghirofil Dudă – Margareta, s-a produs apropierea de Guvernul Năstase. Ca într-un veritabil Sindrom Stockholm, victima pactiza cu agresorul. Desprins parcă din tragediile grecești, destinul Regelui Mihai făcea ca, după alungarea sa de către comuniști în 1947 și izgonirea de către neocomuniști la începutul anilor 90, acum să devină oarecum captivul urmașilor prigonitorilor săi. De fapt, tot mai mulți securiști erau deja infiltrați în interiorul Casei Regale. Prin 2003 priveam de-a dreptul consternat cum Regele Mihai îi înmâna lui Adrian Năstase premiul anual al unei reviste bulevardiere. Deja regele era prins în mrejele dorințelor de înavuțire ale fiicei și ginerelui său, acesta din urmă devenit un fel de ambasador al Guvernului Năstase.
Dar încă nu eram lecuit total de monarhism, mai aveam unele speranțe. Oricum, nu mai eram monarhistul naiv de la începutul anilor 90. Atfel, l-am înjurat pe Băsescu când l-a atacat absolut abominabil pe Rege și mi s-a făcut pielea de găină la celebrul discurs al regelui în Parlament din toamna anului 2011. Dar lucrurile continuau să meargă prost. Mihai era tot mai absent în aparițiile publice, în favoarea lui Duda și a Margaretei. Primul chiar dorise să candideze la Președinția României în 2009 și doar lipsa oricărei șanse l-a făcut să se retragă din cursă. Lovitura de grație a fost dată în vara anului trecut, odată cu îndepărtarea Prințului Nicolae, care reprezenta pentru mulți regaliști autentici adevărata speranță pentru un viitor al Monarhiei.
Regele Mihai e grav bolnav. Oficial a părăsit viața publică, lăsându-i în locul lui pe Margareta și Duda. De această dată, m-am lecuit total și iremediabil de „monarhism”. Pare și ridicol să mai fii monarhist, cu o Casă Regală condusă de un individ pe nume Dudă…
Comentarii prin facebook