Pe unii i-a mirat că Nicolae Robu, primarul, și-a continuat ideea cu mitingul pentru centura de sud a Timișoarei, deși compania de drumuri a trimis prompt un răspuns aproape lămuritor despre subiect. Pe alții i-a indignat că Nicolae Robu, președintele PNL Timiș, a spus că nu renunță la manifestația anti-București și anti guvern, deși oficial organizatorul nu era nici filiala liberală, nici municipalitatea, ci o organizație neguvernamentală. Apoi au apărut voci că, de fapt, toată acțiunea a fost o regie politică la început de campanie electorală, pe o temă cu care nu puteai da greș: nedreptatea reală la care este supus Timișul din partea Bucureștiului. Poate că pe alții i-a nedumerit lejeritatea cu care Nicolae Robu a organizat acest miting fără să ia pulsul străzii. Sau, dacă l-a luat, l-a luat prost. Nu poți pune la cale o astfel de acțiune când ai semnale că lumea nu va veni. Iar dacă nu va veni la un miting în care îți strigi nevoia de dreptate, atunci la care naiba de miting electoral vei mai strânge suficientă lume pentru a nu te face de râs?
Nimic din toate acestea nu trebuie să ne mire și nu mai are sens să le luăm punct cu punct, de vreme ce e clar că Nicolae Robu nu știe să mintă. El și pentru o nefăcută are întotdeauna un argument considerat rezonabil și ne vom aminti mereu de reevaluarea diferiților traseiști de care avea apoi nevoie în calculele politice. În același timp cu respingerea cu o ură viscerală a altora, tot traseiști, dar care nu puteau fi scoși ușor din negocierea postelectorală. La Nicolae Robu totul e și previzibil, și imprevizibil totodată, într-o combinație ce nu te poate lăsa perplex niciodată. Totuși, m-a mirat ceva la Nicolae Robu. Jocul ciudat și incorect pe care îl face desprinzându-se de el, politicianul, pentru a-și duce rolul de constructor-martir al noii Timișoare, acel fanatic al muncii ce nu se potrivește cu statutul de politician leneș, josnic și mincinos.
Nicolae Robu își dă jos blana de lup cu o lejeritate cel puțin ciudată, pentru ca, două secunde mai târziu, să fie oaia cea neprihănită și fugărită de flămândul carnivor. A vorbit despre Parlamentul României, în care a activat ca senator, ca și când acolo ar fi o categorie de neisprăviți. Veți zice că a avut dreptate, OK, dar eu și dumneavoastră putem zice asta, nu și președintele unei filiale care stabilește viitorii candidați-parlamentari. Oare cel care i-a trimis pe Horia Cristian ori Ben Oni Ardelean să meargă în parlament să nu facă nimic nu are nicio responsabilitate? Pe de o parte. Mai recent, Nicolae Robu constructorul de mari orașe a devenit din nou victima lupului și s-a întrebat ce-i aduce lui partidul? Că pe el partidul numai îl încurcă, nu îl și ajută să-și ducă destinul spre făurirea unei Timișoare cum nu s-a mai văzut. Poate și aici îl încearcă pe om o jumătate de adevăr, dar, oare, poate el ca primar să facă totul fără un consiliu local care să-i voteze hotărârile? Nicolae Robu putea să câștige alegerile și ca reprezentant al bicicliștilor, al jucătorilor de bowling ori din partea consumatorilor de cidru, că doar e cunoscut ca binefăcător al urbei, dar dacă liberalii lui sunt chiar așa de căcat, cine-i mai oferea votul și bruma de democrație cu care își pierde vremea la reclădirea Timișoarei?
Comentarii prin facebook