Despre liberali știam din vremuri USL-iste (și nu numai) că nu sunt tocmai ușă de biserică, că au pus botul la borcanul cu miere și au înfundat nu puțini pușcăriile din pricină de corupție, dar când venea vorba de Nicolae Robu se schimba tonul. „Nicolae Robu nu e corupt”, eram ferm asigurat. Stă în apartament cu nu știu cât de puține camere, cartier nu foarte central, mașină nu cine știe ce scumpă, își plătește cafelele cu prietenii în concedii, deci mâini în foc s-au băgat că primarul Timișoarei nu este un om corupt. I-am crezut și pot să-i mai cred. Dar au apărut puțin câte puțin tot felul de umbre de îndoială frontal sau tangențiale cu administrația Robu. Sesizați nuanța, dubiile implicau administrația primăriei Robu, nu direct persoana domnului Nicolae.
Când activiști liberali au luat concursuri pentru funcții importante în primărie, când fete jucăușe de la PNL țineau camera de luat vederi pentru interviuri comice cu primarul, atunci edilul s-a rățoit la presă, cum că el nu poate restrânge dreptul la depunerea unui dosar de angajare pentru un liberal, că nu vede de ce un liberal ar trebui dezavantajat atât de grosolan de aparatul municipal. Când s-au luat tot felul de mașinuțe pe care RATT nu le putea folosi, când alte greșeli grave ale subalternilor te puteau duce cu gândul la cine știe ce manevre, se găseau mulți să zică că nu e mâna primarului, ci șmenul sau prostia ălora din preajmă. Când prietenul Tuducan a fost favorizat cu o autorizare, cu o retrocedare prin Modern, în fine, e vechi subiectul, primarul n-a mai zis nimic, că era greu să mai zică ceva. Însă și atunci edilul liberal a beneficiat de prezumția de bună intenție, atâta cât i s-a mai putut acorda.
Acum a apărut subiectul cu tinerii liberali angajați ai primăriei care au primit terenuri gratis pentru ridicarea de case. În aceeași construcție logică, Nicolae Robu a venit cu povestea despre niște tineri care nu pot fi excluși de la o dreaptă competiție sau de la un joc al sorții. Ba da, d-le Robu, era de preferat ca în logica dumneavoastră să primeze eliminarea oricărui dubiu, cu riscul ca acești tineri să rămână pe dinafară. Cel puțin eu m-am săturat să tot aud că nu sunteți corupt, dar că cineva din preajma dvs. ar face niște jocuri murdare. Fie că era vorba de secretarul Jean Cojocari, plecat la pensie, fie că e vorba de Ionuț Nasleu, uns cu toate alifiile, de Chiș Culiță, de Radu Țoancă sau cine o mai fi cu influență pe Loga nr. 1. Aș fi preferat să-i fi întrebat înainte de angajare pe „tinerii merituoși” dacă sunt de acord să se sacrifice sau vor să aibă toate drepturile de pe lume, inclusiv cel de a vă face praf imaginea.
Legal, nu știu cum stă treaba și nici nu mă interesează. Partea morală e mult mai puternică într-o astfel de situație. De cele mai multe ori, administrația publică locală e un sat fără câini, iar lipsa unor reguli de bun simț poate duce la abuzuri. De ce credeți că la privat angajați ai organizatorului de campanii sau competiții nu au voie să participe la tot felul de loterii? De ce nu ai voie, ca fotbalist, să pariezi, că știu că vă place sportul? Asta v-o spun ca alegător, nici măcar ca lucrător la ziar. Și, zău, deloc impresionat de valul de critici venit de la tot felul de demnitari pentru care măgăria asta cu loturile de teren ar fi fost cea mai mică golănie făcută în viața politică.
Comentarii prin facebook