Fotbalul mi-a lăsat zilele trecute același gust amar venit și din politică. Și nu întâmplător. Recunosc că m-am bucurat când Sorin Grindeanu, premierul, a dat o ordonanță care a anunlat handicapul Timișoarei față de alte orașe în care fotbalul era finanțat de stat. La noi nu se putea, la EI se putea. Bun, nu mai revin. Legea este acum egală pentru toți, chiar și după mintea auditorilor Curții de Conturi a României. Dar EI nu s-au lăsat. Ce viață e aia în care trăiești după reguli? E viață aia să nu beneficiezi de ceva ce alții nu au acces? Păi ăsta e tot farmecul vieții! TU să poți face ce-ți vrea mușchiul, iar celuilalt să-i fie frică. Pe asta s-a clădit nomenclatura în orice regim dereglat, cu atât mai mult într-o democrație originală ca a noastră.
EI sunt primarii PSD și ALDE din Voluntari și Chiajna, localități în care, dacă n-ar curge banul metropolitan, s-ar face și astăzi taximetrie cu căruța. Cancerul fotbalului s-a hrănit întotdeauna și din politică, iar bucuria mea că primăriile pot da bani liniștite s-a mai domolit după acel final de mizerie al campionatului ligii întâi. E dezolant să observi ce s-a întâmplat acolo, dar să nu poți face nimic. Nu există frustrare mai mare decât să recuperezi o grămadă de puncte – sancțiune cauzată și de blocarea finanțării doar la Timișoara – iar când să răsufli ușurat că ai scăpat eroic, competiția să fie furată prin cumetrii de partid. O treabă ca asta nu e amară doar pentru suporterii unei echipe de fotbal. Unii vor zice că „AC Recaș” nu contează. Ba contează. La „AC Recaș” joacă niște fotbaliști cărora li se putea schimba viața din punct de vedere profesional și asta nu e puțin lucru.
Dar asta este ideea de competiție într-o clică de organizații politice corupte 100%. Din acest motiv chiar nu-mi mai doresc finanțare a sportului prin bugetele publice, prin instituții conduse de derbedei politici. Nu mai vreau ca liga întâi de fotbal să fie un concurs de bugete publice, de familisme între Firea și Pandele, de ambiții între Robu și Falcă. Poate că odată vom fi pregătiți să cointeresăm firme puternice private să investească măcar 51% în fotbal și alte sporturi. Iar primăria să ajute cu maximum 49%, să nu depindă de tupeul vreunui baron local rămânerea sau retrogradarea Timișoarei. Este adevărat că puteam câștiga cu Pandurii pe final de sezon. Trei puncte acasă pentru noi și tot atâtea în minus pentru ei ar fi fost hotărâtoare, iar ultima etapă nu mai avea aceeași miză. Dar de aia ce s-a întâmplat la meciul ilfovenelor tot mizerie se numește.
Țin minte că, în urmă cu două ediții de campionat, publicul timișorean cerea jucătorilor ACS Poli să se lase bătuți, culmea, în fața Chiajnei, ca un meci suspectat de blat dintre Mediaș și Brașov să nu-și mai atingă scopul, adică scăparea de la retrogradare a ambelor. Poli nu s-a lăsat bătută poate și din pragmatism. Urma să tragă după ea Brașovul în liga a doua, seria a II-a, ceea ce era socotit de oficialii alb-violeți nu prea înțelept. Dar poate că va veni o zi în care m-aș bucura de un blat al nostru pentru a nu le ieși altora jocurile. Nu știu dacă a fost așa ceva la Mediaș, dar așa ajungi dacă te bagi în troacă cu toți porcii.
Comentarii prin facebook