Vara lui 2012. Nicolae Robu a câștigat Primăria Timișoara cu promisiunea că face drumuri bune, pasaje, poduri, fântâni cântătoare, parcuri și multe-multe altele, printre care CMPDTP. Pentru necunoscători, CMPDTP este numele de cod al „Cea Mai Poli Dintre Toate Poli”. Omul a avut atunci o năstrușnică prezență de spirit, căci noua Poli, venită prin contopirea cu AC Recaș, nu avea să se compare pozitiv numai cu deținătoarea celor două cupe, a „titlului” de vicecampioană în mai multe rânduri, cu Poli-Celtic, Poli-Atletico ori Poli-Șahtior, ci și cu ASU Politehnica, echipa unei mari părți din grupul suporterilor, adunată sub sigla Druckeria. 7.000 de spectatori au venit în tribunele stadionului „Dan Păltinișanu” pentru meciul cu UTA. Aveam speranța unei promovări rapide. Finanțarea era asigurată de primărie, suporterii rămași pe D.P. după „marea rupere” nici nu bănuiau că CMPDTP este doar un concept, un fel de mașină „Lăstun” din vremea lui Ceaușescu.
Vara lui 2013. Aproape 10.000 de oameni au venit să vadă meciul de debut al „Celei Mai Poli Dintre Toate Poli” în Liga 1. După ani de mizerie și faliment, după gloria polistă din vremea lui Iancu, echipa revine în fotbalul mare și bate pe Dinamo cu 2-0. Toate mergeau ca unse pentru patronul spiritual și material al clubului, primarul Nicolae Robu. Finanțarea era asigurată prin hotărâre a Consiliului Local Timișoara, prin votul mai multor formațiuni politice, cu excepția PSD, partid care urma să se laude cu asta, dacă ceva mergea prost, și s-o dea cotită, dacă era de bine. N-a fost să fie de bine. Poli a retrogradat și cu concursul unor blaturi de final ale contracandidatelor. Mulți însă am început să ne punem întrebarea în ce parcurs este CMPDTP. E în grafic sau a deraiat? Primarul Robu era încă pe cai mari. Controlul Curții de Conturi și blocarea finanțării fiind un scuipat într-un ocean, ca să nu folosesc inadecvat expresia cu părul pubian.
Dar am repromovat. Optimismul urma să îmbujoreze doar câteva mii de oameni care veneau la stadion cu oaspeți mai de seamă. Sute chiar, atunci când jucam cu flămânzi ca noi, la ore grele, târziu, în frig. Știți întrebarea aia pusă de un gazetar în pană de inspirație: „Ce așteptări aveți de la această echipă, dle Robu?”. Dacă adresai o astfel de întrebare, negreșit ai fi aflat de la primar că proiectul CMPDTP este în grafic, că este o chestiune de luni, de zile ca municipalitatea să câștige procesul cu Curtea de Conturi pentru dezlegarea acestei echipe la finanțarea publică. Și-atunci să vezi performanțe! Acele sute de oameni au fost dezamăgite însă printr-o nouă retrogradare sportivă. Că am rămas noi în prima ligă e altă poveste românească, dar cu ce preț? Cu sancțiuni grele ce puneau sutele de spectatori, mia sau miile din meciurile cu Steaua, să se considere condamnate la o reală retrogradare la finele sezonului 2017.
Scăparea și-n aceste condiții de retrogradare avea să fie prezentată de oficiali mai ceva ca obținerea titlului. Finanțarea urma să se repună pe roate, în baza ordonanței Guvernului Grindeanu, astfel că emoția unui nou început i-a înfiripat pe puținii fani, dar și pe unii jucători de calitate care au ales neinspirat să vină la o Poli de acum sănătoasă financiar. Performanța lui Ionuț Popa a fost incredibilă, e adevărat, dar mâna de spectatori se mai întreba și altceva înafară de unde este CMPDTP, că n-o văd încă. Se întreba dacă mai are sens să vină la meciuri, uitându-se după glorioasa Poli ca Victor Ciorbea după luminița de la capătul tunelului. Dar de unde atâta deznădejde? Din faptul că Nicolae Robu nu a adunat majoritatea necesară în vara lui 2017 pentru trecerea unei hotărâri de consiliu local care să permită finanțarea. Iar mai apoi s-a speriat așa de tare de Cristian Brâncovan, că nici n-a mai încercat.
25 de jucători din lotul lui Poli, chiar și cei vreo 12 suporteri din galerie, au ajuns să se gândească la greve. Cantonamentul de dinaintea meciului cu Gaz Metan Mediaș era să nu mai aibă loc, să se joace la „o miuță”, ca-n ligile inferioare. Leafa vine defazată și fără o predictibilitate, de fiecare dată după o cutie a milei organizată de primarul Robu. La pregătire au venit jucători cu bagajele făcute de plecare, alții au plecat prin demersuri la comisii, iar puținii fani nu știu ce mai așteptăm în afară de banii TV. Care bani TV sunt deja consumați înainte de a-i fi primit. Asta este situația la zi a clubului Poli, „Cea Mai Poli Dintre Toate Poli”.
Primarul care în 2012 a presat administrația locală și județeană să cumpere clubul plin de datorii de la Marian Iancu acum nu mai are curaj să finanțeze, chiar și după ce un secretar de stat de la Oficiul Concurenței a spus ce trebuie făcut să se poată da bani de la primării, legal. Nu știu dacă o unitate a administrației locale poate finanța un club cu care este în litigiu, după cum avertiza Brâncovan. De bun simț ar fi să nu se poată, astfel că nu știm ce să mai așteptăm. Că nu știm nimic de la club este efectul unui tratament mizerabil din partea oficialilor, o proastă comunicare cu cei pe care vrei să-i aduci la stadion, dar pe care, zi după zi, îi îndepărtezi prin lipsa de contact cu echipa pe care o susțin. Atât de dezolant este pesisajul fotbalului timișorean, încât stai și te întrebi dacă printre atâția politicieni și ultrași orgolioși mai avem și-un înțelept. Un înțelept care să vadă că finanțarea publică este blocată într-un cerc vicios, că un patron cu bani nu va cumpăra clubul cu atâtea datorii, iar finanțarea privată cu cutia milei este o bătaie de joc la adresa ambelor părți, primar și oameni de afaceri.
Nu trebuie să fii vizionar și mare strateg să-ți dai seama cum stă treaba cu fotbalul în Timișoara, un centru fotbalistic de tradiție din al doilea oraș al țării ca putere economică. Cu două echipe mediocre nu vom visa niciodată la CMPDTP. Să nu ne lăsăm duși de val că ASU Politehnica e la trei puncte de locul de baraj în B, căci va mai trece multă apă pe Bega până ce echipa de ligă secundă va câștiga barajul cu cea din elită. Cum la fel, nu trebuie să fii mare manager în sport să observi că la o echipă avem jucători de calitate, iar la alta avem o situație fiscală curată, cu premise bune pentru o finanțare privată și publică, conform celor de la Oficiul Concurenței. Vine o perioadă de transferuri. Oameni buni, treziți-vă! Și de-o parte, și de cealaltă. Avem nevoie ca un înțelept să-și recunoască eșecul și să le recunoască celorlalți tenacitatea. Avem nevoie de mai mulți înțelepți să accepte că nu mai nu mai putem și nu mai vrem să trăim ca bețivul, pe datorie, să mâncăm „pe caiet” și să ne mințim cu performanța în fotbal.
Comentarii prin facebook