Știați că avem 31 de conace și castele în Timiș? Foarte probabil că nu. Unele dintre ele sunt în totală ruină, altele ar mai putea fi salvare, dar, înainte ca poveștile lor să se piardă pentru totdeauna, cineva s-a gândit să facă o hartă a lor, pentru curioșii care iubesc istoria acestor locuri.
Au cunoscut vremuri mult mai bune, iar în jurul lor s-au țesut istorii care merită să fie povestite urmașilor. Peste mare parte din conacele și castelele din Timiș s-au așternut însă atât indiferența, cât și uitarea. Acum, cineva a făcut un inventar, pe care l-a transpus într-un pliant foarte util pentru cei care vor să descopere istoria de la doi pași de ei. Pliantul a fost realizat de Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Timiș, cu sprijinul Asociației Culturale Ariergarda, și „inventiariază” 31 de conace și castele. Ovidiu Forai și Ioan Gropșian, de la Ariergarda, sunt cei doi care s-au apucat de această poveste. Ei nu propun trasee, ci vă oferă posibilitatea să alegeți o destinație de weekend, în care să descoperiți locuri aparte. „Conacele sunt cu precădere exemplificarea arhitectonică a perioadei iluministe şi romantice în Banat, în arhitectura lor regăsindu-se îndeosebi elemente baroce și neo-clasice. Chiar dacă unele conace sunt într-un stadiu de conservare acceptabil, unele chiar într-o stare foarte bună – Conacul Manase-Hodoni, Conacul Ottlik-Izvin, Conacul Vârgici-Sinersig și cele care adăpostesc instituții în orașele Jimbolia și Sânnicolau Mare – pentru toate riscul de degradare este prezent”, spun cei doi, în prezentarea lor.
Să nu vă așteptați însă la decoruri de poveste, pentru că așa ceva nu există. Orice vizită e mai degrabă un drum spre o istorie care e aproape să se piardă. „Dacă ne așteptăm să existe o structură de primire, așa ceva nu există. Dacă treci de poarta gardului care uneori există, alteori nu, găsești cu totul altă lume. Trebuie să ai bocanci de munte, ceva să tai urzicile. Ești într-o mică aventură. Și noi am avut aventuri sau surprize. Sunt conace pe care le poți vizita cu minim de echipament, mai calci pe cărămizi, pe câte-o șopârlă, în unele nu poți să intri, există pază”, spune Ioan Gropșian. „Sunt și conace care nu există, care sunt și ele trecute în pliant, dar al căror loc merită vizitat, pentru că emană un parfum al vremurilor de altădată. Vreo patru sau cinci conace sunt întreținute și până în 10-12 arată într-o stare în care ar putea fi aduse la normalitate. La unele se așteaptă pur și simplu ca ele să cadă…”, explică, la rândul lui, Ovidiu Forai.
Sunt 1.000 de astfel de pliante, care vor putea fi găsite la infocentrele turistice din Timișoara și județ. E doar un prim pas pentru ca aceste povești să nu se piardă de tot. „Tineretul le-a șters deja din memorie, nu poți să închegi o discuție despre conace cu tinerii. Nu e vina lor, practic este vina școlii, școlile ar trebui să-și înceapă prima lecție de istorie pe teren. Norocul este că de nu știu unde apare întotdeauna un uica. Așa, ți se servesc toate informațiile, fără reținere, și te simți și bine cu localnicii”, mai spune Ovidiu Forai. În pliant, la fiecare conac sau castel sunt trecute și datele celor care vă pot înlesni, atât cât e posibil, vizitarea acestuia.
Comentarii prin facebook