Hotărât lucru, timișorenii nu-l merită ca primar pe Nicolae Robu! Sunt prea blazați, prea încremeniți în proiecte minore, prea cu „mentalul pervertit”. Deloc vizionari, timișorenii se mulțumesc cu puțin, pe de o parte, iar pe de altă parte nu-i lasă nici pe alții să-și pună în practică mărețele viziuni. A spus-o cu subiect și predicat chiar primarul nostru, în drum spre Viena. Ca nu cumva să existe interpretări pe forma scrisă, Robu s-a și filmat în timp ce dădea acest mesaj. Mesaj din care am înțeles, din nou, că el nu se mai compară cu muritorii. Iar „realizările” lui (sic!) din șase ani sunt mult mai numeroase decât tot ce s-a făcut în ultimii 50 de ani. Că doar a profitat de proiecte ale fostului primar nici că mai contează. Că timp de șase ani, Timișoara n-a aplicat niciun proiect european mai de Doamne ajută, iar nu-i important. Și nici măcar faptul că din primele zece promisiuni din 2012, n-a făcut nimic, iar nu contează. În schimb contează iluziile. Și poate faptul că te mai cred Ionuț, Greblă, Iapă, Buboi și Răvășilă.
„Ceea ce s-a întâmplat cel mai grav, consider eu, în acești ani de stagnare infrastructurală, a fost pervertirea mentalității cetățenești. S-a creat, pas cu pas, în orașul cu un spirit altădată atât de deschis, în orașul premierelor, un segment de populație a cărei stare de spirit este de veșnică văicăreală, de neputință în orice (…) Nu putem nimic, nimic, nimic. Desigur, asta după mintea lor”, mai spune Robu. De ce e „pervertită” mintea timișorenilor? O spune tot el: fiindcă sunt sceptici în privința construirii metroului și aducerii Metallica, AC/DC, Guns N’Roses la Timișoara. Fiindcă tot nu-l durea gura, putea să zică și U2, Rolling Stones sau Coldplay. Iar ca bonus, nu ca artist, ci ca laureat Nobel pentru literatură, pe Bob Dylan. Mai mult, zilele următoare am putea auzi că Dylan abia așteaptă să cânte în duet, în locul lui Joan Baez, cu Robu (tot sopran) piesa „Sunt spiritul adâncurilor”. Nu mai spun că toți vor fi extrem de fericiți când vor auzi că intrarea la concerte va fi liberă. Deh!, oamenii n-au avut parte de o „Rugă a New Yorkului” sau „Zilele Los Angelesului”, cu mici bere și concerte moca. Și mai fascinați or să fie când o să audă că vor cânta pe un stadion în prag de demolare sau într-o sală care nu există. Dar, mă rog, sunt prea „pervertit mental” și-mi pun asemenea probleme. E adevărat sunt și cârcotași care spune că șansa de a-i aduce pe cei de mai sus la Timișoara este egală cu aceea de a-i aduce pe Jim Morrison, Jimi Hendrix sau John Lennon.
Cât despre metrou, un fleac! Dacă ai făcut ditamai Pasajul Jiul, cu care te-ai lăudat doi ani, un metrou chiar e o joacă de copil. Problema e că metrou în România mai există în București. Or, un adevărat vizionar din orașul premierelor, precum Robu, ar trebui să se gândească la ridicarea unui cosmodrom și a unei baze de aterizare pentru OZN-uri. Credeți că acestea sunt mai irealizabile decât metroul? Nici pe departe.
Altfel, așa bătuți în cap și fără imaginație cum sunt, timișorenii au alte doleanțe mult mai simple. Cel puțin în aceste zile. Până la finalizarea metroului și selfie-urile lui Robu cu James Hetfield ori Slash, poate ne ajută primăria cu deszăpezirea drumurilor. Fiindcă în multe zone din oraș, circulația a fost imposibilă dimineață. Iar utilajele de deszăpezire n-au intrat nici măcar pe marile bulevarde. Da, sunt lucruri simple, poate chiar idioate pentru un „spirit al adâncurilor”, dar atât de trebuincioase timișorenilor….
Comentarii prin facebook