„Timișoara capitală a sportului în România – în primul rând a sportului de performanță, dar și a sportului de întreținere – cu infrastructură pentru sport pe măsură – nou stadion de fotbal, nou stadion de atletism, nouă sală polivalentă, nou bazin de înot, etc. – o Timișoară pentru care câștigarea titlurilor de campioană națională la fotbal, handbal, baschet, etc. – inclusiv la diverse sporturi individuale – să devină obiective de rutină.”
Mă văd nevoit să reproduc din nou această declarație a lui Nicolae Robu din campania electorală din 2012. Nu de alta, dar lucrurile au luat-o razna. Nu doar că Timișoara n-a luat în cei șase ani și jumătate trecuți de atunci vreun titlu de campion (cu excepția rugby-ului, care era performant și la acea oră), dar acum se pune problema chiar desființării clubului înființat de municipalitate.
Cu fotbalul se știe, echipa înființată de primar se îndreaptă spre dizolvare, fiind pe ultimul loc în Liga a II-a. Robu nu mai spune nimic de ea, deși într-un timp se lăuda că el face totul acolo și fiindcă s-a implicat echipa merge bine. Acum e ciuca bătăilor pentru toți „Baloteștii” din serie. Mă rog, a avut o singură victorie, și aceea exact acolo unde nu trebuia, cu Ripensia.
Dar să trecem de fotbal, acolo unde primarul se poate apăra cu o decizie nefavorabilă a justiției. Dar a adus pârjolul și la celelalte sporturi. Înființat cu mare tam-tam la finalul luii 2015, SCM Timișoara n-a avut până acum niciun succes notabil. Repet, cu excepția rugby-ului, unde Timișoara era campioană și înainte de 2012. Că tot îi place să se compare cu colegii lui de partid Ilie Bolojan și Emil Boc, să amintesc aici că Oradea e campioană la baschet masculin (sport cu mare priză la public), iar Clujul, la fotbal, după ce a fost cu un an în urmă și la baschet. Deci se poate face și administrație, și sport la nivel înalt.
La Timișoara, Robu l-a impus de la început manager la SCM pe Radu Țoancă pe atunci consilier local PSD-ist. În imensa sa naivitate, primarul se bucura ca un copil atunci că a racolat un PSD-ist. Numai că nici PSD nu și-l mai dorea în propria curte. Că altfel, nu conta faptul că Țoancă avea legătură cu sportul cât Liviu Dragnea cu lupta anticorupție, principala sa activitate fiind traficul de influență prin primărie. Așa că nu întâmplător, la începuturi, se scurgeau bani din club pe tot felul de acțiuni (gale sportive, „„Sportul pentru toți”) pe care nimeni nu le vedea.
Acum Robu e supărat pe managementul de la club. În vară, când se desființa echipa de baschet feminin de Liga I, afirma că nu știe de acest lucru. Și asta după ce în urmă cu vreo doi ani își dorea și echipă de handbal feminin fiindcă a văzut că are priză la public. Și la baschet, și la handbal, și la rugby, jucătorii nu sunt plătiți de luni de zile. Cei de la handbal, echipă care merge totuși bine, își pun problema să se retragă din campionat.
„Eu i-aș ruga să-și vadă de joc pe teren și să mai termine cu preocupările astea financiare, că alții au luat titluri de campioni naționali cu luni de zile de restanță”, spune acum Robu despre sportivii din club. În primul rând, sunt tare curios ce echipe au luat titluri cu așa restanțe. În al doilea rând, tare aș vrea să știu dacă el ar s-ar mai duce la lucru dacă nu ar fi retribuit. În februarie 2017, Robu se plângea că Gabriela Firea poate la București să dea salarii mari la SCM București și el nu poate. Iată că nu poate da nici salarii mici. Și mai e ceva: la București, președintele clubului e Gabriela Szabo. La Timișoara e Radu Țoancă. Iar acum soluția lui Robu pentru managementul prost este… desființarea clubului (sic!). Și nu înlocuirea managerului.
Și uite așa suntem pe cale să „aplaudăm” încă o imensă „reușită” a primarului Robu. Care pune cruce, după fotbal, întregului sport timișorean. În general, dar se pare că pe tot ce pune mâna Robu se alege doar praful.