Când vezi o mână întinsă spre tine situația deja devine analitică. Înecatul o vede ca pe o salvare, că tot n-are altceva mai bun de făcut. De multe ori, și o creangă uscată pare o mână caldă de salvator, deși ea se frânge la prima apucătură. Altora, mâna intinsă pare un pumn strâns ce vine direct în nas, o agresivitate ce duce la o moarte mai urâtă decât propriul înec. Despre mâna sau pumnul întins de primarul Robu „Druckeriei” nu vreau să o mai lungesc, fiind scrise deja atâtea. La urma urmelor, Nicolae Robu e politician și în politică poți întinde mâna din inimă bună, dar ceva calcule și strategii tot încap în spatele gestului tău. Cineva trebuia să-și asume vina pentru ratarea definitivă a împăcării, iar asta trebuia să iasă la iveală pentru consumul public. Ecuația e simplă. Nicolae Robu i-a refuzat pe druckeri în 2012, acum druckerii îl refuză pe primar. Ei sunt chit, dar situația pentru microbistul de rând este în continuare ca porcul.
Ce variante de continuare are ASU Politehnica după clarificarea făcută vineri de Nicolae Robu? Dacă până azi primarul, cu influența sa în Universitatea Politehnică, a acceptat tacit funcționarea clubului ASU cu numele tradițional și culorile alb-violet – ca să-și poată lua creștinește înjurăturile de la fani – acum nu mai depinde numai de primar. Poate, veți întreba cine este primarul, Dumnezeu?, să fie după cum vrea mușchiul lui. Normal sau nu (mai degrabă nu), Nicolae Robu a fost și este în situația să poată influența această decizie, dar nu a făcut-o, lăsând FRF să tranșeze acum treaba asta ingrată. Cheia este la UPT. În liga a III-a, ASU ar putea juca doar dacă universitatea va ieși dintr-o structură la care este parte: ACS sau ASU. Ieșirea UPT de la ACS pare cea mai improbabilă continuare a poveștii, mai ales în contextul politic actual. Ieșirea de la ASU poate că nu ar fi atât de dureroasă pentru conducerea universității, ba chiar o eliberare, dar ea ar umple de imoralitate atât UPT, cât și „Druckeria”, lăsată fără blazonul oferit de instituția de învățământ și mult mai expusă la piedicile dușmanului.
Întrebarea pe care o simt că vine din interiorul tifoseriei este dacă se vrea adevărat promovarea. Jocul ăsta cu refuzarea primarului și păstrarea drumului poate pregăti martiriul liderilor și al mișcării în sine. „Noi vrem OBLIGATORIU ÎNAINTE, dar uite că nu suntem lăsați”, ar putea concluziona Herzog, „Mihalcea” și Ema, versiunea modernă a lui Horia, Cloșca și Crișan. În fața unui astfel de destin, mulți vor răsufla ușurați, urcându-se veseli în șaua bicicletei pentru viitoarea deplasare rurală în liga a IV-a. Alții nu văd așa lucrurile. Care să fie miza ta ca microbist dacă nu promovarea echipei tale? Plimbarea cu bicicleta? Atmosfera faină pe pășunea satului vizitat? Astea le poți trăi și făcând turism cultural cu corul „Dositei Obradovici”, nu să încurci atâta lume.
O rugăminte aș avea la rectorul Viorel Șerban și la liderii informali ai celor de la ASU Politehnica. Să decidă mai repede ce formă va lua acest suicid aproape sectant. Că tare rău mi-ar părea să meargă OBLIGATORIU ÎNAINTE la baraj, să bată sau să piardă în fața campioanei altui județ, iar apoi să afle de la FRF ce știau demult. Nu mai bine lăsați Ripensia să lupte cu șanse, că și voi v-ați bucurat, cu capul sus, de retragerea altora?
Comentarii prin facebook