Sâmbătă, Timişoara Saracens trebuia să joace ultimul meci de pe teren propriu din Challenge Cup la rugby în compania francezilor de la Stade Francais. Necrescând în cultura mioritică a lui „las’ că merge şi legat cu sârmă”, francezii au refuzat să-şi rupă oasele pe un teren îngheţat, rugby-ul fiind totuși un sport în care contactul cu solul este foarte prezent. Observatorii meciului au dat dreptate francezilor, iar cel mai probabil Timişoara va pierde acest meci cu 0 – 28. Şi apoi a venit furtuna…
A doua zi după meci, duminică, primarul Nicolae Robu se descarcă – evident pe Facebook – împotriva CJ Timiş, instituţie care are stadionul în proprietate. „Ziua de ieri va rămâne drept una neagră, ruşinoasă, în istoria sportului timişorean! Să ai o echipă sportivă în elita internaţională a sportului respectiv (…) şi să nu-i poţi oferi condiţii să-şi dispute meciurile este mult mai mult decât scandalos şi de neacceptat”, răbufnea primarul. El cerea ca stadionul să fie transferat de la CJ la primărie, acolo unde ar fi mult mai bine îngrijit. Replica celor de la „judeţ” nu se lasă aşteptată, ei anunând că vinovaţi de ce s-a întâmplat sunt conducătorii CSM Timişoara, club sub care activează echipa de rugby. Mai exact, e vorba de preşedintele Radu Ţoancă, cel care s-ar fi obligat în scris să se ocupe de starea gazonului. Cu această ocazie am aflat şi faptul că avem instalaţie de căldură la stadion, dar ea nu funcţionează. Că doar trăim în ţara lui „merge şi aşa!”.
Aşadar mingea (ovală sau nu) e în terenul primăriei, mai exact în mâinile meritocratului Radu Ţoancă, fost lider PSD-ist, acum unul din ţuţării favoriţi ai lui Robu. Primarul revine, dar, având cartoful fierbinte în mână, lasă tonul mai jos. Printr-o nouă postare pe FB, el vorbeşte acum de generatorul lipsă de la instalaţia de încălzire, terminând cu speranţa unei colaborări Primărie – CJT pentru binele judeţului etc. Deci tot nu s-a făcut multă lumină, deşi ceva tot s-a înţeles. Prin semnătura lui Ţoancă, clubul trebuia să asigure condiţii de joc. Şi n-a făcut. Cu toate că se ştia de mult timp cum va fi vremea. Se putea chiar muta meciul în altă parte (Cluj), dar nu s-a făcut. Ca atare, amatorismul cras şi cauzele „zilei negre, ruşinoase”, ar trebui căutate mai degrabă în zona primăriei.
Cât despre „echipa din elita internaţională”, hai să vedem cum stau lucrurile fiindcă nimeni nu prea o spune. După patru meciuri, Saracens are patru puncte şi punctaveraj 23 – 203. Mai exact, e singura echipă cu 0 puncte din toate grupele, având cele mai puţine puncte înscrise şi cele mai multe luate. Atenţie, în campionatele lor, echipele din grupa Timişoarei sunt în a doua jumătate a clasamentului, cele bune participând în Champions League. În toate meciurile disputate, adversarele şi-au făcut şi bonusul ofensiv (patru eseuri). Făcând haz de necaz, 0-28 este cel mai bun rezultat de până acum al Timişoarei. Or, la începutul competiţiei, ţinta era două victorii. Ca să vezi ce legătură cu realitatea au cei de la club. Că suntem campioni într-un campionat cu şase echipe în care ai bugetul dublu decât celelalte la un loc nu-i mare scofală. Până la urmă se pare c-am intrat în competiţie, doar ca să aibă Ţoancă şi ai lui pe unde se plimba: Paris, Londra, Edinburgh. Ce ziceţi, domnul Robu, rezultatele astea nu sunt o ruşine, totuşi?
Şi stau şi mă gândesc dacă, într-o cupă europeană la fotbal, Poli Timişoara, într-o grupă cu, de exemplu, Watford, Sassuolo şi Leganes (am luat cele mai tari trei campionate), lua bătăi între 0-4 şi 1-7, ce s-ar fi întâmplat? Câte înjurături şi băşcălie s-ar fi făcut pe sema fotbaliştilor? Dar, fiindcă e vorba de rugby, se vorbeşte doar de participare. Da, există şi spiritul olimpic al lui „important e să participi”, dar e pentru amatori, nu profesionişti. Iar rugby-ul nici măcar sport olimpic nu e. Cel puţin cel în 15.
Comentarii prin facebook