Decembrie 1989 – Decembrie 2017. Mama de erou al Timisoarei: Nu a meritat acel sacrificiu

A fost din nou acea zi a anului, în care lacrimile se adună pe chipurile părinților care, în însângeratul decembrie al lui 1989, au rămas fără copii. E 17 decembrie, iar în Cimitirul Eroilor din Timișoara tăcerea e așa de adâncă, încât doare. E cu atât mai trist cu cât unii dintre părinții fără copii spun răspicat că n-a meritat sacrificiul.

Sunt exact 112 eroi ai Timișoarei și, de 28 de ani, ziua de 17 decembrie este înecată în plânsetele înăbușite ale părinților care au rămas fără copii. În Cimitirul Eroilor au fost, din nou, prăjituri, portocale, colaci, colivă pe tăvi cu servețele dantelate. Și multe fotografii din care privesc, cu zâmbete reținute, eroii Timișoarei din Decembrie 1989. Un sobor de preoți a ținut, ca de fiecare dată, o slujbă de pomenire și apoi au fost depuse coroane de flori. Printre cei care au participat la ceremonie s-au numărat și primarul Nicolae Robu, și vicepreședintele CJ Timiș, Traian Stancu, și revoluționari mai mult sau mai puțin vocali la evenimentele comemorative.

Pe monument, lângă flacăra care nu se stinge niciodată, au fost așezate, și de această dată, lumânări, care poartă, fiecare, poza unui erou. Părinții, frații, surorile celor plecați au tăcut și-au plâns. Unii, puțini, au vorbit. La 28 de ani de când și-a pierdut fiul, mama lui Claudiu Vârcuș nu mai are glas nici măcar să se revolte „Băiatul meu a murit în 17 decembrie 1989. A fost împușcat pe stradă, la catedrală. Avea doar 15 ani. Eu eram la serviciu și probabil că a plecat de acasă să vadă ce se întâmplă. L-am găsit la spital abia vinerea următoare. Sub nicio formă nu a meritat acel sacrificiu. Suntem distruși și acum, îi simțim lipsa, ceea ce nu merită. Viața nu e mai bună ca să zic «da, a meritat sacrificiul ca eu să duc o viață extraordinară»”, spune Aurica Vârcuș.