La 28 de ani, plecat din Liga a III-a, de la AC Recaș, Szabolcs Szekely a dat lovitura în prima ligă. Are cinci goluri în trei etape și nu vrea să se oprească aici. Atacantul născut la Aiud pare să-și fi găsit echilibrul la Timișoara. Puțin obosit de atenția care i s-a acordat în ultima perioadă, Szekely n-are decât un singur gând: să joace bine și, dacă se poate, să înscrie cât mai mult.
Szekely are cinci goluri în trei etape și a uimit pe toată lumea, mai ales că, în sezonul trecut din liga secundă, a avut șapte reușite în tot campionatul. „E o senzație plăcută. Jucând la Recaș, în Liga a III-a și având și o vârstă, cine să te mai ia în prima ligă? Acum se caută jucătorii foarte tineri. Credeam în mine ca fotbalist, știam că pot face față, dar am o vârstă și degeaba dădeam 20 de goluri în liga a treia. Echipele mari nu se uită să transfere un jucător de la o echipă mică. Nu că n-aș fi avut încredere că nu pot să fac față, în mine am tot timpul încredere”, spune Szekely.
A plecat de acasă, de la Aiud, la 15 ani, cu direcția Bistrița. Acolo a și debutat în prima ligă, la 17 ani. De atunci s-au întâmplat multe. „Am stat la Bistrița cinci ani. Apoi am fost împrumutat la Negrești și la Poiana Câmpina, unde după tur m-a cumpărat Unirea Urziceni. Am stat un retur, în care am jucat cinci meciuri. Eu voiam să joc, așa că am plecat un an la CS Otopeni, echipă cu care am promovat, dar unde nu am rămas. Liviu Ciobotariu, care era antrenor acolo, n-a mai continuat la Otopeni și m-a convins să-l urmez la Internațional Pitești, alături de alți patru colegi”, explică fotbalistul.
Aventura a continuat. „De la Pitești am ajuns la CFR Timișoara, unde am stat un retur, am jucat apoi la Turda. Acolo am jucat efectiv fotbal de plăcere, pentru că bani nu erau. În șase luni nu știu dacă am luat un salariu întreg acolo. Cei de la Recaș mă știau de la CFR și Ioan Miculaș a insistat trei săptămâni să vin la ei. Am vorbit și cu Cosmin Petruescu, am văzut că sunt oameni foarte serioși… M-au convins și restul se știe”, spune, zâmbind, atacantul lui ACS Poli.
Poate cea mai mare controversă care îl vizează este povestea… vinului care, chipurile, îl „ajută în fața porții”. S-a cam săturat să explice că, de fapt, e o invenție. „A fost o glumă după promovarea echipei din Recaș. Moderatoarea evenimentului ne-a rugat, pe mine și pe Alin Paleacu, să ciocnim un pahar, să zicem «sănătate» și el, ca mijlocaș, să zică că vinul îl ajută la pase, iar eu, că mă ajută la goluri. S-a făcut o poză, iar după golul cu Dinamo, cineva a găsit pe net poza și de acolo a pornit totul. S-a scris că ne-am închis acolo trei zile. Cât am jucat la Recaș, am fost o singură dată la cramă. Beau și eu câte un pahar de vin, sunt om, dar nu că ne închideam acolo cu zilele. Asta face rău Recașului, unei echipe dintr-un orășel care chiar a făcut performanță. Sunt niște răutăți pe care nu le înțeleg”, spune Szekely.
Atacantul lui ACS Poli nu e interesat acum decât de fotbal. Nu umblă prin cluburi, nu pierde vremea. „Nu am viață extrasportivă. Am un program foarte strict. Dimineața mă trezesc, merg la o cafea, la ora 1 merg la masă, apoi obligatoriu am program de odihnă. Apoi eventual ies să beau un suc, iar la ora 7 mă duc la stadion, la antrenament. Nu m-am gândit ce mi-ar plăcea să fac în timpul liber. Sunt multe lucruri. Poate dacă n-aș fi fost sportiv, aș fi călătorit”, spune fotbalistul.
Părinții nu l-au văzut încă „pe viu” jucând în Liga I. I-a făcut însă tatălui lui un super-cadou: două goluri de ziua lui, în meciul cu Gaz Metan Mediaș. Toată lumea a văzut tricoul inscripționat „La mulți ani, tata!”. „Tata a zis că i-am făcut cea mai mare surpriză. A fost foarte emoționat, i-au dat lacrimile… Mă bucur că l-am făcut fericit. Vor veni și părinții mei la un moment dat la Timișoara, la un meci. Ei locuiesc la 300 de kilometri, le e greu să vină până aici, ambii lucrează”, spune Szekely. Dacă tata l-a dus la fotbal, mama l-a făcut să-și descopere echipa preferată. „ Aveam vreo 12 ani și, de ziua mea, mama mi-a dat un tricou cu AC Milan. Încă îl am. Cu AC Milan țin și acum, am o adevărată colecție de fanioane și tricouri”, povestește atacantul lui ACS Poli.
Disputa dintre cele două Poli n-o prea înțelege, deși regretă că pe stadion nu mai vine galeria fenomenală de acum câțiva ani. „Îmi amintesc că jucam la CFR Timișoara și veneam la meciuri aici. Am fost la un meci de handbal și când am văzut galeria aia, m-a lăsat fără cuvinte. Nu știu cu ce au cu actualii conducători sau cu actuala echipă. Mie îmi pare rău că nu vin la stadion, dar noi trebuie să mergem mai departe”, spune actualul golgeter al primei ligi.
Szabolcs Szekely n-are fițele pe care le au mulți dintre fotbaliștii de primă ligă și nu se simte prea confortabil cu toată atenția care i s-a acordat în ultima vreme. Acum, nu-l interesează decât să joace fotbal și, dacă se poate, să dea goluri. Cât mai multe goluri. „Mai am multe de făcut și nu vreau să se spună că mi s-a urcat la cap. Eu nu sunt o vedetă”, a conchis fotbalistul.
Comentarii prin facebook