Spitalul Militar „Dr. Victor Popescu” Timişoara ar putea fi comasat cu Spitalul Municipal, finanţat de primărie. Intenţia va fi pusă în practică dacă se va ajunge la o înţelegere între Ministerul Apărării Naţionale şi autorităţile locale.
„Ţinând cont de faptul că avem probleme foarte mari cu spaţiile din Spitalul Municipal, o comasare cu cel militar ar rezolva, pentru moment, o parte din neajunsuri”, declara, încă din toamna anului trecut, consilierul local Ciprian Bogdan. Ideea nu este deloc străină conducerii primăriei Timişoara, care a început demersurile în acest sens. Din cauza faptului că numărul cadrelor militare s-a redus foarte mult în judeţ, Spitalul Militar nu mai tratează exclusiv această categorie socială, ci primeşte şi civili, iar dotările de acolo sunt performante. Este, oarecum, paradoxal: Spitalul Militar dispune de un spaţiu generos, în timp ce Municipalul funcţionează în mai multe sedii din oraş, multe dintre ele revendicate de foştii proprietari. Nu se poate pune problema construirii unui nou sediu, de vreme ce pe fostul spaţiu destinat unui astfel de obiectiv va fi ridicat Institutul Oncologic.
Spitalul Militar din Timişoara este declarat monument istoric şi se află în zona ultracentrală a oraşului. Începuturile acestuia se leagă de istoria unei armate străine şi de o perioadă de rezistenţă eroică a poporului român din Banat, la încercarea de deznaţionalizare. După 164 de ani de stăpânire otomană, în care populaţia locală nu a putut beneficia de servicii medicale, noii stăpânitori ai Banatului – primul guvernator, contele de Mercy, Griselini şi împăratul Josef al II-lea- au considerat că ar fi bine ca aici să se construiască un aşezământ de sănătate, mai ales că epidemiile de holeră, ciumă, sifilis şi malarie bântuiau în zonă. Costurile au depăşit câteva sute de mii de florini. Astfel, în 1757, a fost finalizat Spitalul de Regiment, clădirea iniţială având numai parter şi subsol, etajul fiind construit ulterior. Capacitatea de 300 de paturi avea să se dovedească, în curând, insuficientă pentru a absorbi numărul mare de bolnavi, mai ales la terminarea campaniilor, când numărul răniţilor depăşea 2.500. În Spitalul Militar erau îngrijite şi soţiile militarilor. Din august 1944, activitatea spitalului a fost deosebit de intensă, el devenind un adevărat spital de campanie, unde erau trataţi şi prizonierii de război. În prezent, spitalul dispune de secţii de medicină internă şi chirurgie. (sursa foto:flickr.com)
Comentarii prin facebook