Zidurile clădirilor din oraşul de pe Bega, afectate de trecerea timpului şi de nepăsare, cad deja peste oameni, şi fără să fie vorba despre un cutremur. Autorităţile pasează responsabilitatea de la una la alta şi se mulţumesc să numere, o dată la câţiva ani, imobilele cu risc.
În Timişoara sunt în jur de 600 de clădiri care ar trebui marcate cu bulină roşie, cea care atrage atenţia că acestea prezintă risc seismic. Potrivit unei statistici a Prefecturii Timiş, numărul clădirilor cu pericol seismic, în oraşul de pe Bega este de 588. Efortul autorităţilor de a face ceva în această direcţie se opreşte aici: au constatat şi gata. „Noi am inventariat aceste clădiri şi am trimis lista Consiliului Judeţean Timiş, care ar fi trebuit să o înainteze Inspectoratului de Stat în Construcţii, în vederea efectuării unor expertize tehnice. A trecut mai bine de un an de când am dat lista şi încă nu am primit niciun răspuns”, spun reprezentanţii primăriei. Atunci când vine vorba de clădirile vechi, autorităţile îşi pasează de la una la alta sarcina îngrijirii lor. În ultimii 20 de ani nu s-au găsit fondurile necesare pentru consolidarea lor. Mare parte din aceste imobile au fost fie revendicate, fie au trecut în proprietatea foştilor chiriaşi, care susţin că nu au resursele necesare. „Deşi s-a făcut un scenariu legat de ce s-ar întâmpla în Timişoara în caz de cutremur, primăria nu se implică. Or, primăria ar trebui să se preocupe de treaba asta, de evidenţierea clădirilor cu risc seismic, de consolidarea lor sau măcar de marcarea lor,. Niciodată nu s-a făcut ceva ordonat în această privinţă. Clădirile se degradează de la an la an. Bulina roşie va pune oamenii pe gânduri, poate îi va conştientiza să se îngrijească mai mult de casele în care locuiesc. În momentul în care vor vrea să îşi vândă proprietăţile marcate cu bulină, ori lasă din preţ şi cumpărătorul va consolida casa, ori consolidează şi cresc preţul”, spune Cornel Furdui, fost şef al Inspecţiei în Construcţii. Cel mai „bătrân” imobil timişorean datează din 1890, iar altele din perioada 1.900 – 1930. Între acestea se numără şi două policlinici ale Spitalului de Copii „Louis Ţurcanu”. Banatul ocupă locul al doilea ca risc pe scara seismică a României, după Vrancea. În aceasta regiune, scoarţa se cutremură numai la suprafaţă, mişcarea tectonică fiind urmată de mai multe replici, spre deosebire de Vrancea, unde cutremurele se produc în profunzime. În Banat, producerea cutremurelor e frectventă în Moldova Nouă, Banloc -Voiteg, Orşova – Herculane, Sânnicolau Mare, Vinga şi Şag – Parţa.
Comentarii prin facebook