Cum ne flutura Marian Iancu glontul pe la ureche

Poate şi pentru că trăim vremuri în care strugurii sunt tare acri şi nemaipomenit de scumpi am tot zis că pentru Timişoara ar fi mai potrivit să aibă pe Poli în liga a doua, decât să ne dreseze cu zăhărelul FRF-ul lui Mircea Sandu pentru favoarea pe care ipotetic ne-ar face-o în şedinţa Comitetului Executiv din 20 iunie. Chiar m-am mobilizat sufleteşte pentru liniştea matineului din Divizia B. Fascinantă şi reconfortantă era şi ideea de a reîntâlni UTA în tradiţionalele derbiuri ale vestului, apoi Bihorul, şi ea sancţionată de comisia de licenţiere. Parcă şi deplasările ar fi mai dulci. Oradea, Turda, Alba Iulia, Sibiu, chiar Vâlcea, ar putea fi nişte sâmbete frumoase pentru cei pasionaţi de turismul microbistic. Unde mai pui că menţinerea unei mize, cea de promovare în Liga I, nu ne-ar lăsa să ne pierdem spectatorii în spectacole jalnice de dat şi împrumutat puncte într-o primă ligă în care miza europeană ar dispărea cel puţin pentru un an. Ia uitaţi aici o Poli reconstruită în Divizia B: Lepmets – I. Matei, Ghionea, Mera, Fl. Sandu – Popovici, Scutaru, Poparadu, Curtean (Patras) – Zăgrean, Mansour (Ricketts). L-am băgat aici pe Ghionea pentru bunul simţ de care a dat dovadă când a considerat că ar fi onorabil să continue alături de Poli şi în liga secundă. Ce ziceţi? Ar merge pentru început? Eu zic că ar merge şi, cu câteva plombe la anul, cu o echipa omogenizată, s-ar putea continua reconstrucţia la nivel înalt. Categoric, cu bună credinţă şi cu o implicare a CJT şi CLT în managementul clubului s-ar putea face ceva frumos în Timişoara fotbalistică, în ciuda nenorocirii de acum. Ce nu sună bine în toată această nebuloasă este tocmai îndoiala asupra bunei credinţe a acţionariatului. Tot mai sonor apar informaţii din apropierea banului public că Marian Iancu s-ar folosi de ambiţia timişorenilor de a nu cere milă FRF-ului şi ar forţa o desfiinţare a actualei Poli, pentru ca, la anul, să se încerce promovarea în B cu echipa de ligă a treia Poli 2002, considerată mai legitimă în a continua palmaresul vechii Poli. De data asta nu-l mai pot credita pe Marian Iancu cu bună credinţă şi-l pot bănui că încearcă băgarea actualei societăţi în insolvenţă pentru a scăpa de datorii. Dacă aşa se va întâmpla cu actuala Poli, dintr-o forţă a fotbalului românesc nu se va mai alege decât praful, iar o renaştere am putea-o aştepta nu mai repede de 5-6 ani, când toată această efervescenţă din jurul fenomenului se va stinge până o altă forţă politică va încerca resuscitarea. Vedeţi, în Timişoara strugurii încep să fie acri şi când vorbim de Divizia B!