Domnul Gheorghe Ciobanu este un deputat PD-L de Timiş, ales pe Colegiul Deta. La viaţa lui, Ciobanu a fost electrician, vameş, şef de vamă, şef de regională vamală (de unde şi supranumele „Ghiţă Vamă”), mahăr sindical, şef de partid de buzunar, subprefect, consilier de preşedinte de consiliu judeţean, om de afaceri, hotelier, şef al Asociaţiei „Prietenii lui Ghiţă Ciobanu”, ctitor de uşi de biserici şi funii de tras clopotele, dar şi bun amic cu Dorin din Deta. Şi încă un amănunt: Ciobanu funcţioneaza doar în partide aflate la putere. Să mă scuze acum dacă am uitat ceva. Astfel, un tip multilateral dezvoltat, aşa cum dorea Ceauşescu să ajungă tot românul. În atare condiţii, era culmea ca omul să nu se priceapă şi la fotbal. Că tot romanul, chiar şi mai puţin multilateral dezvoltat, la fotbal şi agricultură tot se bagă. Aşa că, profitând şi de avântul populisto-patriotard dat de retrogradrea lui Poli la masa verde, deputatul nostru plimbă cu gura o propunere legislativă privind înfiinţarea unei comisii care să verifice activitatea FRF. Care cică ar fi „stat în stat”, lucru pe care dl Ciobanu nu-l suportă. Că doar statul e Traian Băsescu şi PD-L. Şi n-a cheltuit atâţia bani în campanie ca să ajunga deputat al partidului aflat la putere şi să nu aibă drept de control (vămuire?) asupra unei organizaţii. La un moment dat îl avea alături în acest demers şi pe un alt „lătrău” de profesie, deputatul Alin Popoviciu, dar care se pare că s-a retras ca să-şi găsească un job pe perioada verii, pentru a returna banii luaţi împrumut de la bunica.
Că FRF-ul nu se vede bine dinspre Timişoara e clar. Că lucrurile nu merg bine în instituţia condusă de Mircea Sandu din nou e clar pentru tot românul. Dar nici controlul politic asupra federaţiei nu ar face ca lucrurile să meargă mai bine. De aici şi directivele clare ale FIFA şi UEFA privind neimplicarea politicului în fotbal. Evident, poţi face şi acest lucru, dar ca şi consecinţă nu mai ai ce căuta în aceste organisme internaţionale. Acest lucru îl doreşte Ciobanu? Probabil nici el nu ştie. Dacă voia binele lui Poli, avea posibilitatea, cu mai mult timp în urmă, să se intereseze de lucrurile de la club. Putea să-şi puna colegii din consiliul local să solicite o situaţie exacta a modului în care au fost utilizaţi banii de către „groparul” lui Poli, Marian Iancu. N-a făcut-o. Acum, după ce a rezolvat toate probleme economice ale ţării (dl Ciobanu este ceva şef de comisie economică), se pune să rezolve problema FRF. Pur şi simplu electoral. Păi dacă s-ar da drumul la subordonarea fotbalului de către politic, chiar că Poli n-ar mai avea vreo şansă cu astfel de politicieni. De fapt, ca prin anii ‘80, trofeele s-ar împărţi prin palate. De exemplu, între 2000 şi 2004, Dinamo ar fi ras totul cât timp la putere a fost dinamovistul Adrian Năstase. Urma apoi epoca de glorie a Stelei, ajutată de colegul de şpriţ al lui Gigi Becali, Traian Băsescu. Ca iubitor de manele şi „berci mondiali”, poate un titlu ar mai fi luat şi reînfiinţata Rocar, sub conducerea lui Gheorghe Florea. Iar o surpriză plăcută era, în mod cert, Cârnatul Pleşcoi, echipă care ar fi promovat două ligi într-un an, precum Viitorul Scorniceşti pe vremuri.
Comentarii prin facebook