Dacă ceva funcţionează acceptabil în tot acest mers pe burtă al României prin perioada de criză şi postcriză, atunci acel sector este cel al ordinii publice şi al intervenţiilor de urgenţă. Cu derapajele regretabile ale serviciilor de ambulanţă, totuşi, Salvările, Pompierii şi diversele departamente de Poliţie funcţionează în România peste restul serviciilor publice. Tocmai de aceea, reducerea veniturilor poliţiştilor îi poate face mai indiferenţi pe oamenii legii, peste alte handicapuri legislative care-l făceau şi până acum pe poliţist să nu intervină cu toată priceperea şi forţa din dotare. Logic şi sănătos pentru societate ar fi să păstrăm această stabilitate care contrastează cu haosul de pe străzile Greciei, anul trecut, chiar recent Spania. Şi cum o păstrăm, dacă nu printr-un aparat poliţienesc mulţumit de ceea ce primeşte de la contribuabil pentru serviciile care i le oferă cetăţeanului, totul prin intermediarul stat. De aceea, un agent de poliţie ar trebui să câştige binişor în orice ţară, ca să nu lase vigilenţa pe vine când ajungem în situaţii limită. Dacă aş spune că un poliţist ar trebui să câştige în acest moment 3.000 de lei lunar o mare parte din aparat mi-ar sări în cap, că le vreau micşorarea salariului. Alţii vor spune că atâta încasează şi acum sau că atingeau acest nivel înainte de tăierea unor sporuri. Adaosuri de-a dreptul caraghioase şi menite să ne transforme pe noi, ceilalţi contribuabili, în nişte proşti, încercând să le înţelegem. Această meteahnă a sporurilor inventate ca tertip pentru majorarea salariilor bugetare acolo unde legea nu permite acest lucru nu se petrecea numai în Poliţie, ci şi în multe primării, Fisc, direcţii ale statului, dar nu în toate, ceea ce face şi mai deranjant dezechilibrul. Până să ne adâncim mai vârtos în criză, în Poliţie se încasau o grămadă de sporuri. Dacă întrebai un agent cu cascheta aruncată la miting cât câştigă, ţi-ar fi răspuns 1.500 de lei, fără să zică nimic de sporurile care-i dublau sau triplau venitul lunar.
Este firesc să te gândeşti la un spor de periculozitate acordat în cazul poliţistului de teren sau ăluia din trupele speciale, că doar n-o să câştige mascatul cât domnişoara de la ghişeu. Dar să vorbeşti de spor de ţinută, spor de hrană (circa 25%), spor de vacanţă, cum era odată, e ca şi cum i-ai jigni pe poliţiştii pe seama cărora oricum se fac atâtea glume cu trimiteri la anumite incapacităţi. Ce pot să înţeleg de aici, că poliţistul n-ar şti că trebui să mănânce dacă nu-i scrie pe fluturaşul de salariu că are alocate fonduri pentru aşa ceva? Sau că trebuie să se şi îmbrace la un moment dat, nu să meargă în fundul gol la cumpărături, să plece în vacanţă doar dacă-l luminează ăia de la contabilitate? Noi, cei de la privat, de ce ne cumpărăm haine, murături, concedii din banii negociaţi ca salariu şi mucles pe deasupra? Pe de altă parte, nu poţi să nu te întrebi ce face poliţistul cu salariul de bază, dacă jumătate din trai îl acoperă din sporuri? Oare merge la filarmonică? Când se vor supăra că le-a fost tăiat sporul de antenă, îşi vor arunca oare ciorapii în curte la Cotroceni, indignaţi că nu mai pot prinde Radio România Cultural? Dom’le Boc, daţi-le poliţiştilor salarii convenabile lor şi suportabile bugetului public, să trăiască decent, să n-aibă grija zilei de mâine şi să ne apere de răufăcători cu mintea limpede, dar nu vă mai bateţi joc de ei cu sporurile astea rupte din Arici-Pogonici! Eventual, daţi-le verbal, din când în când, un mobilizator „Spor la treabă!”. Sau „Fir întins”, dacă-s de la Rutieră.
Comentarii prin facebook