Adrian Pau este un consilier județean (PSD) cu o notorietate nu foarte mare. El poate că este muncitor pe la comisii, dar nu s-a lăudat deloc cu treaba asta, preferând să stea în umbra unor iluștri maeștri de carton. Zilele trecute însă, cine credeți că și-a dezvelit pieptul păros pentru a ieși la luptă spre binele public al alegătorului suveran? Adrian Pau (PSD), cel despre care presa a titrat cum că ar risca să fie dat afară din partid, dar dumnealui nu mai votează nici în ruptul mandatului vreo alocare de fonduri spre clubul de fotbal ACS Poli.
Sub armura asta de erou al banului public, firește că dl Pau (PSD) are și o pubelă de argumente solide. Printre acestea, că la club sunt plătiți tot felul de consilieri și conducători cu prime ce depășesc salariile prefectului și al președintelui Consiliului Județean, ceea ce, în condițiile unui club cu patronat public, ar fi o chestiune regretabilă.
Este foarte adevărat ce spune dl Pau. Dar la un club de fotbal nu asta ar trebui să fie într-atât de șocant încât să scoată din amorțeală un consilier județean din spatele frontului. Problema la ACS Poli nu este suma lefurilor, care nu sunt deloc mari pentru Liga 1, chiar și depășind salariile lui Titu Bojin și Eugen Dogariu. Nici măcar primele de 150%, care vor fi luate doar în situația unor rezultate pozitive, nu după marea majoritate a etapelor din campionat, după cum se vede. Poate că nici salariul lui Rosenblum nu este nici a zecea parte din cât avea Chivorchian pe vremea când CJT și CLT alocau bani grei la clubul lui Iancu, fără ca dl Pau să pară atât de îndurerat. Problema la Poli e că mai toate bugetele consumate sau prognozate sunt destinate în marea majoritate plății salariilor, nu în investiții, marketing, creșteri de copii și altele.
O altă problemă la Poli este că și banii ăștia alocați spre lefuri și prime poate că sunt prea mulți pentru ce ni se oferă înapoi ca rezultate sportive, dar cu siguranță sunt prea puțini pentru a crea un club solid, o echipă solidă care să aducă rezultate pozitive, intrând astfel într-un cerc vicios și într-o cheltuială fără eficiență și prea mult profesionalism. Probabil că și la Real Madrid dl Ronaldo câștigă mai mult decât dna Ana Botella Serrano, primărița Madridului, sau decât Excelența Sa Regele Juan Carlos, cu îngăduința cărora clubului Real i se mai peticesc din bani publici datoriile de sute de milioane de euro. Însă acolo măcar apar performanțe și un Adrian Pau nu ar mai fi suspectat de jocuri politice.
Pentru că aici omul asta pare că face. PSD nu putea nici înainte, nici după alegerile din 2012 să refuze implicarea în construirea unui club de fotbal cu numele Poli. Din lașitate. Nu a putut refuza nici alocările pentru vechea Poli, a lui Marian Iancu, dar pe la colțuri sau mai de la tribună s-a uneltit în direcția stopării unor proiecte de pe urma cărora partidul nu avea prea mare câștig electoral. În schimb, adversarii politici urmau să fie văzuți ca arhitecți ai acestor construcții, fie că a fost vorba de Adrian Orza sau Nicolae Robu, ceea ce era inacceptabil pentru PSD. Pe vremuri au fost Traian Stoia, Sorin Grindeanu sau Adrian Negoiță. Acum e alt Adrian, Adrian Pau, dar care face același lucru și dă încă un semnal că în Timișoara campania electorală pentru primărie a început mult prea devreme, cu tot procesul lui Nicolae Robu intentat de ANI.
De departe, de foarte departe, demersul lui Adrian Pau pare unul sănătos, care să curme o eventuală hemoragie a banului public. Dar Adrian Pau (PSD, ex-PDL) nu este politicianul care să o ia de unul singur pe arătură, fără ca înaintea lui să facă cărare un Ghiță Ciobanu (PSD, ex-PDL). Ca să pară totuși credibil, dl Pau ar trebui să se declare, cu riscul de a fi exclus din PSD, cutremurat de intenția partidului de a cumpăra, cu numai 100.000 euro, un imobil al primăriei ce valorează 900.000 euro la preț de piață, făcând atâta pagubă bugetului public. După ce face asta, mai povestim.
Comentarii prin facebook