Conducătorii de la ACS Poli Timişoara nu sunt deloc lipsiţi de profesionalism când trebuie să-şi acorde prime la sfârşit de an. Dacă discutăm despre transferuri de fotbalişti care ar putea ajuta echipa sau despre un amărât, dar necesar, de cantonament pentru juniorii din propria pepinieră, lucrurile se complică brusc şi intervine eterna lipsă de fonduri.
Problema cantonamentelor grupelor de copii şi juniori de la ACS Poli s-ar fi putut rezolva foarte simplu. Șefii clubului, care nu sunt puţini, s-ar fi putut abţine, la final de an 2013, după jocul câştigat în faţa celor de la CFR Cluj, de la a-şi oferi prime. Cele câteva mii de euro, contravaloarea primelor, ar fi fost suficiente pentru organizarea cantonamentelor. Remuneraţi cu salarii cel puţin bune, conducătorii de la ACS Poli s-au gândit, îmbătaţi de nesperatul succes în faţa CFR-ului clujean, că n-ar strica să-şi bage în buzunare şi nişte prime, că doar se apropiau sărbătorile de iarnă, iar ei nu puteau să meargă la casele lor fără să completeze bugetul familial cu ceva bănuţi publici. Tragedia e că binele lor înseamnă răul fotbaliștilor de la centrul de copii şi juniori. La fel de tragic este şi că niciun conducător nu s-a sinchisit să se intereseze cum ar putea rezolva problema cantonamentelor, deşi aşa ar fi fost normal. Cu primele încasate, justificarea lor e simplă: „nu sunt bani pentru copiii timişorenilor”.
Comentarii prin facebook