Motto: În alt context, la începutul anilor ’90 era un slogan, care poate fi parafrazat acum: Țineți minte trei cuvinte: „Klaus Iohannis președinte!”
Dacă tot dă semne că s-a trezit dintr-o lungă letargie, Crin Antonescu mai are un singur pas de făcut. Iar despre acest pas se vorbește tot mult în rândurile liberalilor, atât la nivel central, dar chiar și la Timișoara. E drept, mai discret, dar se discută. Și anume, e vorba ca liderul liberal să facă pasul înapoi în privința candidaturii la președinția României, lăsându-i cale liberă lui Klaus Iohannis. În acest caz, Antonescu va demonstra că are abilitățile unui lider politic adevărat, care pune mai presus de propriile interse, pe cele ale României.
Făcând recurs la istorie, poate ar trebui amintit că România modernă a fost construită de un neamț, Carol I, care a reușit să într-un timp record să transforme o țară putred de coruptă și scufundată aproape în Evul Mediu, într-un stat european, cu instituții funcționale, cu una dintre cele mai moderne Constituții. Nici cei mai aprigi contestatari ai Monarhiei nu pot nega contribuția decisivă a lui Carol I la construcția statul român modern.
Unde e România în acest moment? La 25 de ani de la Revoluția din 1989, românii încă mai așteaptă ca țara lor să fie într-adevăr una modernă, democrată, cu instituții funcționale, cu politicieni puși în slujba oamenilor, iar nu invers, o țară demantelată de flagelul corpției. La aproape 150 de ani de la urcarea lui Carol pe tron, oare s-ar putea ca un nou neamț să împingă România cu adevărat în concertul țărilor civilizate? Neamțul există, iar actuala conjuctură politică îi este favorabilă. În pofida sondajelor năucitoare, prezentate zilnic de Antena 3 și RTV, în care Victor Ponta apare ca un Făt Frumos adorat de 99,99% din români, situația reală este cu totul alta. Potrivit mai multor surse, sondajele reale arată că Ponta ar pierde – strâns, dar ar pierde – în fața lui Crin Antonescu și ar fi zdrobit de Iohannis. (Iar premierul știe acest lucru.) Și au intrat în calcul chiar și voturile morților lui Liviu Dragnea.
De unde și strigătul disperat al liderului PSD că după prezidențiale „scapă cine poate”. Mai mult, dacă pentru Antonescu ar fi greu să adune în jurul lui partidele fărâmițate de pe zona de dreapta, acest lucru s-ar putea face mult mai ușor în jurul neamțului din Sibiu. O nouă „monstruoasă coaliție” cum a fost și aceea care l-a adus pe Carol I pe tron. Inutil de adăugat de relațiile pe care Iohannis le are cu Germania și alte țări din vest. Relații pe care le-ar cultiva cu atât mai mult din poziția de președinte.
În plus, în ultimele zile, Iohannis a dovedit că poate fi și politician, nu doar administrator de oraș. E drept, nu politicianul de Dâmbovița cu care ne-am obișnuit și care ne-a adus în actuala stare. Adică nu spune un lucru dimineața, altul la amiază, și cu totul altul seara. Nu e „vă pup, pa!” cu ziariștii. Vorbește rar, molcom, ardelenește, dar când spune un lucru nu-l retractează după două zile. E drept, e atipic pentru România, dar poate e chiar bărbatul de stat pe care l-am așteptat 25 de ani. Din acest moment, soluția este la Crin Antonescu, care poate să ajungă, cu această mutare, un om politic, nu politician. Că de politicieni sunt pline malurile Dâmboviței.
Comentarii prin facebook