Fundația „Pentru Voi” face, la Timișoara, adevărate minuni pentru adulții cu autism și familiile lor. Pentru ca acești oameni să aibă parte de sărbători frumoase, cei de la „Pentru Voi” au pus la cale, și în acest an, un program mai aparte.
Pregătirile au început cu o săptămână înaintea Paștelui. Beneficiarii au participat, în funcţie de confesiunea lor religioasă şi de dorinţa lor, la slujbe religioase. S-au vopsit ouă roşii, iar centrele de zi şi locuinţele protejate ale fundaţiei au fost aranjate şi decorate. Bucătarul fundaţiei a pregătit un meniu mai special, iar beneficiarii au primit și pachete de Iepuraș.
„Am avut 195 de pachete pentru beneficiarii noștri. S-au bucurat foarte tare. Înainte de Paște, s-au vopsit ouă în Centrul «Dacii», beneficiarii locuințelor protejate au fost la cumpărături, și-au cumpărat carne de miel, astfel încât toate locuințele protejate să aibă de Paște o masă îmbelșugată cu bucate tradiționale: pască, cozonac, miel, ouă roșii”, spune Laila Onu, președintele „Pentru Voi”. Timp de patru zile, de vineri până luni, centrele de zi „Orizonturi Noi”, „Ladislau Tacsi” şi „Împreună” sunt închise. Cele 6 locuinţe protejate vor funcţiona normal, cei 30 de beneficiari urmând să fie însoţiţi sâmbătă la Slujba de Înviere, iar duminică vor mânca la prânz un meniu tradițional.
Aproape 7.200 de persoane diagnosticate cu autism apăreau în rapoartele Ministerului Sănătăţii în anul 2012 . Numărul real însă este mult mai mare, iar România nu are, din păcate, nici statistici care să arate clar câte persoane suferă de această tulburare şi nici programe de suport pentru cei cu autism. Semnele autismului se dezvoltă, de obicei, până la vârsta de trei ani. Părinţii devin îngrijoraţi atunci când observă că fiul sau fiica lor nu vorbește şi nu răspunde sau nu interacţionează la fel ca ceilalţi copii de aceeaşi vârstă. În cazul adulților, situația este și mai complicată. În România a fost recunoscut abia anul trecut diagnosticul de autism pentru adulţi. Mai mult, programele de suport pentru adulții cu autism sunt aproape inexistente, iar cazurile în care aceştia au un loc de muncă sunt excepţionale şi se datorează mai ales eforturilor familiilor lor.
Comentarii prin facebook