Pe 23 aprilie, creștinii îl celebrează pe Sfântul Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință. Acesta este patronul spiritual al Casei Regale a Angliei, ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei și Serbiei, dar și al armatei române. În popor, Sân-George este considerat protectorul naturii înverzite, al vitelor și al oilor.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai venerați sfinți din calendarul creștin. El s-a născut în Capadocia, în secolul al IV-lea, pe vremea împăratului Dioclețian. Datorită vitejiei sale, ajunge conducator de armată. În anul 303 însă, Dioclețian începe lupta împotriva creștinilor, dărâmând lăcașuri de cult, arzând cărțile sfinte, cei care refuzau să aducă jertfă zeilor fiind uciși. Sfântul Gheorghe nu s-a ferit însă să-și mărturisească credința în Hristos, astfel că a fost întemnițat și torturat. Cei care au asistat la chinurile la care a fot supus acesta, uimiți de faptul că Sf. Gheorghe a rămas nevătămat și a înviat un mort, au renunțat la credința păgână și au primit credința în Hristos. Minunea a convins-o și pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să se creștineze. Pentru că nu și-a lepădat credința în Hristos, Sf. Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, în 23 aprilie 304.
Iconografia păstrează imaginea Sf. Gheorghe călare, străpungând cu sulița un balaur. Legenda spune că el a salvat astfel cetatea Silena, terorizată de un balaur. Sf. Gheorghe este reprezentat, de asemenea, într-o mantie roșie, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar în veșminte patriciene, cu o platoșă sub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie în mâna stângă. În 1222, regele Richard Inimă de Leu l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale a Angliei și al întregii țări. Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei. Marele Mucenic Gheorghe este ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei și Serbiei, dar și al armatei române.
În tradiția populară, Sân-George este protectorul naturii înverzite, al vitelor și al oilor. Se spune că atunci când broaștele cântă pentru prima oară, Sân-George ia cheile de la Sâmedru (Sf. Dumitru), pentru a deschide drumul naturii spre viață. În dimineața zilei de Sân-George, capul familiei, intotdeauna un bărbat, pune ramuri verzi la stâlpii porților și ai caselor, la ferestre și uși, în grădini și pe morminte. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semănăturile erau protejate de forțele malefice. Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi, deoarece se credea că acela care încalcă interdictia avea să fie somnoros întregul an.
Aproape 900.000 de români îşi sărbătoresc, miercuri, onomastica, potrivit statisticilor Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Dintre cei peste 700.000 de bărbaţi care îşi serbează miercuri onomastica, 540.000 se numesc Gheorghe sau Ghiorghe, 148.000 poartă numele George, 24.000 – Gheorghiţă sau Ghiorghiţă şi 4.700 – Ghiţă. Dintre femei, 132.600 se numesc Georgeta, 33.000 – Gheorghiţa au Ghiorghiţa, iar 14.900 – Geta.
Comentarii prin facebook