Rar, dar bine – acesta pare să fie vorbele după care se conduc membrii legendarei trupe timișorene Pro Musica. Total atipic, Ilie Stepan & co au pus la cale un concert la 41+ ani de la înființare și au făcut uitate, într-o clipă, cele două decenii de tăcere scenică. Timp de aproape patru ceasuri, câteva sute de oamenii au rescoperit minunea rock-ului baroc și au sfidat logica timpului.
Concertul Pro Musica de duminică seară a fost „sold out” cu vreo două zile înainte. La intrarea în sală, înghesuială ca la meci, cu oameni de toate vârstele – de la cei care l-au prins pe Ilie Stepan la primul concert, până la copiii și chiar nepoții acestora. Sala Filarmonicii Banatul a fost plină ochi, organizatorii punând și câteva rânduri bune de scaune suplimentare. La 41 ani și opt luni, Pro Musica e mai tânără ca niciodată și trăiește poveștile muzicale de la începuturi cu maturitate și extrem de multă sensibilitate, ascunsă în riff-uri de chitară, solo-uri bubuitoare de tobe și ploaie de sunete revărsate din clape.
Prima parte a concertului a ilustrat perioada folk a trupei, cu Ilie Stepan, Doru Apreotesei, Doru „Castravete” Iosif și George Găină. N-au lipsit „Glossa”, dar nici „Creanga de cireș”, sau tulburătorul „11 septembrie”, sau poveștile de menestrel. Compuse acum mai bine de 40 de ani, aceste cântece sunt încă incredibil de proaspete și de actuale. Pauza a prefațat cel de-al doilea episod, care a avut de toate: și lumini psihedelice, și fum, și mari dispăruți, în proiecție video. Și, desigur, muzică „rock, joc, stirpe de baroc”. Totul, desenat cu desăvârșită măiestrie de Dixie Krauser, Horea Crișovan, Bujor Hariga, Lică Dolga, Mario Florescu, Doru Apreotesei, Radu Rotaru și invitatele speciale Dana Borteanu și Vera Ciocan. Au fost și două piese nou-nouțe – semn că inspirația e ca vinul: pe măsură ce trec anii, e tot mai bună – dar și câteva „cover”-uri, printre care faimoasa „(I Can’t Get No) Satisfaction”, cântată de Dixie Krauser alături de spectatori. Din playlist n-a lipsit „Logica timpului”, cu un Mario Florescu care a fost mai bun și mai prins în vraja acestui concert-eveniment cu fiecare piesă pe care „a pus” voce. Pe final, s-a cântat „Timișoara”, cu sute de glasuri într-unul singur, și s-a revenit la „Glossă”. Asta, pentru că, nu-i așa, „toate-s vechi și nouă toate”…
Concertul a fost transmis live prin Internet și a fost urmărit cu sufletul la gură și chiar cu lacrimi în ochi de timișoreni răspândiți prin toate colțurile lumii. Evenimentul a fost filmat și, la un moment dat, va fi transpus într-un DVD cu adevărat de colecție. Fanii așteaptă însă și un material discografic nou. Concertul de duminică seară le-a adus în suflete deopotrivă tristețe și bucurie: întâi, pentru că-și văd atât de rar favoriții, apoi, pentru că inspirația și bucuria de a cânta sunt la locul lor. Și ăsta e un semn bun…
Comentarii prin facebook