A fost și prima dezbatere televizată între cei doi prezidențiabili. Și, așa cum la pomul lăudat nu te duci cu sacul, confruntarea a fost departe de așteptările privitorilor. Per ansamblu a fost egalitate, cu toate că ambele tabere încearcă să-și asume victoria. Dacă ar fi să comparăm cu un meci de fotbal, a fost un 0-0 plictisitor, cu puțin faze pe poartă.
E clar că, după această dezbatere, nu s-au făcut transferuri de electorate. Al lui Iohannis a rămas al lui Iohannis, al lui Ponta a rămas al lui Ponta. Iar nehotărâții au rămas tot nehotărâți. Ceea ce e în avantajul lui Ponta, fiindcă Iohannis era obligat să câștige acest „meci” pentru a recupera din scorul din primul tur. Câteva comentarii merită însă și această dezbatere pe ansamblu destul de plictisitoare. Din start s-a văzut că toată întâlnirea a stat sub semnul provizoratului, fără teme serioase. Mai mult, acestea au vizat mai mult „jobul” de premier, nu de președinte. Iohannis a părut nepregătit, ezitant și greoi de multe ori, fără spontaneitate. Lucruri care erau însă cunoscute în mare. Mai greu de înțeles a fost faptul că a fost nepregătit în unele chestiuni.
Prima impresie despre Ponta – avută și de cei cu care am urmărit emisiunea – este că a încercat să-l copieze pe Traian Băsescu, pe care aparent îl detestă. (Faptul că în sinea lui este un admirator secret al lui Băsescu este de notorietate, încă de când, în calitate de șef al TSD, Ponta îl invita la „școlile de vară” ale organizației.) În fine, Ponta a fost agresiv, obraznic și arogant. N-avea însă cum să se ridice la nivelul „maestrului” său, fie și pentru că are un IQ mult mai mic. Plus că Băsescu când minte o face inteligent, nu prostește, pe față, așa cum o face Ponta. E clar că, dacă în locul lui Iohannis era Traian Băsescu, îl urca pe pereți pe Ponta și, după vreo 15 miunute, Gabi a lu’ Pandele arunca prosopul și îi ștegea borșul de la nas premierului. Vorba aceea, „ori suntem golani, ori nu mai suntem”.
Cu toate că i s-a dus buhul că e un mare mincinos, Pontra nu s-a putut debarasa nici acum de acest obicei dezagreabil. O excelentă analiză Gândul a demonstrat că Ponta a mințit de mai multe ori decât a spus adevărul. Norocul premierului a fost acela că a avut în față un contracandidat nepregătit care nu i-a taxat minciunile pe loc. De exemplu, la problema tăierii pensiilor. Ponta a enumerat câțiva PDL-iști care au fost în guvernarea Boc. Iohnannis n-a putut să replice cu numele lui Gabriel Oprea, vicepremier acum, unul dintre cei mai importanți oameni ai Guvernului Ponta acum. Sau Monica Iacob-Ridzi, sau Mihai Stănișoară, oameni aflați acum spatele lui Ponta.
Propaganda PSD-istă l-a luat de la început pe Iohannis că nu poate vorbi fără prompter. Marți seară am văzut însă un Victor Ponta care nu putea vorbi fără tot felul de foi și fițuici, abuzând de nenumărate cifre pe care le avea în față. Or, să citească cifrele făcute de alții poate oricine. Aceeași propagandă vorbea de frica lui Iohannis de dezbatere. A venit la întâlnire, dar n-a profitat deloc de faptul că Ponta era deja transpirat la începutul emisiunii, fiind pregătit să vorbească de unul singur de pe copiuțe.
Și o ultimă observație. Cred că în istoria dezbaterilor din întreaga lume, n-am văzut o intervenție a unui co-moderator precum cea ca Laviniei Șandru. Absolut grețoasă! În încheiere, nu știu dacă rostul unui președinte este acela de-a „fi tare în clonț”, „să i-o zică la celălalt”. Mai degrabă, un președinte trebuie să fie o persoană serioasă, pregătită, nu un golănaș de maidan cu maniere de mardeiaș.
Comentarii prin facebook