Când Timofte și Alexa veneau să facă echipă în conducerea tehnică și managerială la ACS Poli, vorbeam de-o garanție pe care am avea-o noi, puținii suporteri, în fața diletantismului și jocurilor politice ce amenințau să domine activitatea clubului finanțat de administrația județeană și locală. Mai vorbeam atunci de nevoia unui nume ca Ioan Timofte în fruntea clubului, astfel ca decidenții politici să nu-și bată joc de oameni și echipă, așa cum o făceau cu Rosemblum și alți argați de la partid. Cineva trebuia să aibă puterea să dea cu pumnul (e, poate nici chiar așa) în masa lui Nicolae Robu și Titu Bojin, să le zică acestora, fără teama că va fi dat afară, cum stau treburile la club, de ce este nevoie, ce măsuri s-ar impune pentru a spera la o performanță după promovarea în prima ligă. O vreme am trăit cu senzația că lucrurile s-au așezat într-o astfel de logică. Până când am auzit că între președintele Liviu Anton și managerul Ioan Timofte există un conflict mocnit. Cei doi nu se mai fereau să-și aducă reproșuri de față cu lumea, condiții în care divorțul plutea în aer.
M-aș feri să trag concluzii în situații din acestea, în care nu cunoști toate dedesubturile unui club de fotbal clocit pe-o bombă politico-administrativă. Aproape că nici nu mai contează cine este de vină, de vreme ce Timofte este hotărât să nu-și retragă demisia după terminarea campionatului. Ce știu sigur însă este faptul că revenirea la „rosenblumi”, la yesmeni din sfera politicului, ar fi catastrofală pentru un club și-așa instabil, vulnerabil în fața unor campanii de imagine ce vor asezona anul preelectoral. Și mai știu că noi, timișorenii, greșim dacă devenim fanii lui Timofte sau fanii lui Anton. Nu mai contează ce s-a întâmplat și cine este de vină. Nici dacă președintele are apucături comuniste ori dacă Timofte s-a săturat de responsabilități și a plecat cu jucăriile, ca în vremea când conducea UMT.
Suntem în perioada în care trebuie pregătită campania pentru Liga I, nu să ne scoatem ochii pentru felul cum au mers transferurile până acum, de exemplu. Că Timofte ar fi dat chix cu toți noii veniți, cu excepția lui Henrique, sau că Alexa are ochi mai buni la jucători, vezi Popescu sau Neagu. Acum trebuie să evităm plasarea în siajul unuia sau altuia dintre protagoniști, al taberelor din spatele lor, conștientizând cât rău ar face clubului amplificarea unei astfel de schisme și-așa existente pe filieră politică. Demisia lui Timofte nu a fost depusă astăzi, ci cu câteva săptămâni în urmă. Logic, oficialii au ținut ascunsă decizia lui Tim, tocmai pentru a nu fi afectată strategia pentru la vară și alte trebi administrative. Însă, oricum ai lua-o, sună ca dracul să afli că ACS Poli are un manager sportiv demisionar exact când te frige mai tare munca în alcătuirea echipei pentru la anul.
Să vorbim și de Daniel Stanciu, chiar dacă mai sper încă într-o răzgândire a lui Tim până la finalul play-off-ului. Dar dacă nu? Cea mai comodă variantă vehiculată e Daniel Stanciu. Știu, e bătăuș, o fi afemeiat, după ochi pare că-i place și băutura, dar aș prefera oricând un om care se pricepe, care a arătat că știe ce face la Tg. Mureș, decât un „bănățean d-al nostru”, care habar n-are ce trebuie să facă, dar știe să se lase comandat de căpeteniile politice. Nu știu, poate nici n-avem „față” ori „portofel” de nivelul lui Stanciu, dar omul ăsta cât e el de hăbăuc nu ar merge la o echipă fără pretenții, într-un club care nu îi oferă condiții pentru performanță. Iar venirea lui pe Bega ne-ar da poate speranțe că mecanismul decizional s-a urnit pentru un obiectiv mai răsărit în viitorul apropiat.
P.S. Știați că municipiul Tg. Mureș are doar 40% din populația Timișoarei, iar în 2014 a avut venituri de 0,46 miliarde de lei, în timp ce Timișoara a încasat la același capitol 1,4 miliarde? Dar că echipa lor de fotbal finanțată de primărie după aceeași rețetă e pe locul 1 în prima ligă, iar ACS Poli e pe locul întâi în liga secundă. Și nici la baschet nu stau mai prost decât BC Timișoara, tot pe finanțare publică? Știați, nu?
Comentarii prin facebook