Cui i-e frica de Nicolae Robu?

Nu s-a stabilit încă data alegerilor locale, dar, dacă ne luăm după scrutinurile trecute, acestea vor avea loc în prima jumătate a lunii iunie. Prin urmare, mai puțin de o jumătate de an ne desparte de aceste importante alegeri. Zilele trecute am răsuflat ușurați în momentul în care primarul în funcție, Nicolae Robu, a confirmat că-și dorește încă un mandat, probabil pentru a continua proiectele începute. Oricum, nu știu dacă cineva și-a pus problema că Robu nu va mai candida. Bine, mai sunt încă unii care, suflând în vânt, speră că DNA va rezolva problema (ne)candidaturii actualului primar. Ca niciodată la precedentele alegeri, la această oră nu se cunoaște niciun contracandidat al lui Robu. Poate cu excepția „civicului” Corneliu N. Vaida, care am înțeles că își va asuma o candidatură independentă sau pe lista M10 ori susținut de acest partid. Prea puțin pentru Timișoara.

Dacă întrebi orice lider de partid, evident cu excepția PNL, îți va spune că mandatul lui Robu a fost un mare fâs. Unul în care nu s-a întâmplat nimic sau, dacă s-a întâmplat ceva, au fost doar lucruri odioase. Ba de multe ori n-au lipsit nici miștourile, bășcălia, Robu fiind prezentat ca un fel de clovn ajuns printr-o eroare a naturii primar al Timișoarei. Ce-i drept, nu de puține ori, comportamentul lui a dat apă la moară celor care, în locul dezbaterilor, preferă miștourile. Așadar, am înțeles de la acești lideri că Robu e slab, incompetent, cu capul în nori etc. Paradoxal, cu toate acestea, niciun partid n-are nicio soluție pentru a-l contracara. Ce să înțelegi de aici? Nimic mai mult decât o crasă lipsă de cadre sau chiar impotență. Când ți-e frică să te bați cu un adversar despre care spui că e foarte slab, oare cât de slab poți să fii tu? În fotbal, de exemplu, când vrei să-și cauționezi un eventual eșec, înaintea meciului spui că adversarul e puternic, nu slab. Dar politicienii timișoreni n-au nici măcar tactul fotbaliștilor.

Hai să facem o trecere în revistă a potențialilor contracandidați ai lui Robu. Adică a celor care tremură pe ei de frică în perspectiva alegerilor. Despre cel mai important partid, PSD, s-a scris mult. Sunt vreo patru candidați, poate cinci, care luptă nu pentru a câștiga competiția internă, ci pentru a pierde. De fapt la PSD, potențialii candidați negociază ce primesc în schimbul sacrificiului de-a se lupta cu „clovnul”. Haioasă filială! Pe lângă acest circ intern, ieșirile în decor ale lui Robu sunt de-a dreptul candide. Partid puternic la nivel parlamentar, UNPR nu prea există în Timiș. UNPR-iștii așteaptă acum un semnal clar vizavi de modul de abordare a alegerilor locale: pe liste proprii sau în alianță cu PSD. În primul caz, va fi sacrificat în mod cert deputatul Adrian Diaconu, fiindcă șeful filialei, Ion Răducanu, a mai candidat fără folos de două ori și nu prea mai are chef să se facă de băcănie. Pe liste comune, evident rămâne în sarcina PSD să-și nominalize omul. Trec la un alt aliat al PSD, ALDE. Foarte probabil, și partidul lui Tăriceanu va încerca să abordeze alegerile în alianță cu PSD. Dacă nu se va întâmpla acest lucru, va fi obligat să intre în luptă senatorul Petru Ehegartner. Dacă nu cumva își găsește un fraier să facă acest lucru.

Timișoara mai are încă o porție zdravănă de electorat „băsist”, însă filiala locală a Mișcării Populare este destul de discretă. De altfel, în afară de șefa organizației, Roxana Iliescu, nici nu știu dacă mai au vreun membru. Și fiindcă e singurul lider cunoscut, Iliescu va fi obligată într-un fel să candideze. Și Monica Macovei are destui adepți în Timișoara. La nivel local, filiala M10 a anunțat că va face o jurizare crâncenă a candidatului. O jurizare gestionată de cunoscuți oameni din zona civică și universitară (Marcel Tolcea, Daniel Vighi). Problema e că nu prea au ce juriza, neavând nicio candidatură. Astfel, rămâne ca M10 să meargă probabil cu amintitul Vaida. Ce mai avem în plan local? PRM a și anunțat că nu va avea candidat. Pentru cine nu știe, PNȚCD n-a murit încă, dar nici mare brânză n-are cum să facă. Și mai sunt tot felul de partidulețe, care în final vor veni cu candidați de 0,1%, pe care nu-i votează nici rudele. Poate cu excepția partidului pușcăriașului Dan Voiculescu și a Mariei Grapini. Care cică ar avea deja candidat ținut însă la secret care poate să-l bată pe Robu. Eventual dacă alegerile vor fi pe 1 aprilie..