Tot mai puțini dintre noi ne amintim că zilele astea se împlinesc mulți ani de la revoluția din decembrie 1989. Nu e nimic neobișnuit în asta. Încet-încet, vom ajunge la o simplă depunere de coroane de flori în memoria martirilor și la organizarea vreunui simpozion la care Lorin Fortuna nici nu va fi invitat. Poate că noi, cei care am prins activ acele momente, nu vom uita, dar generațiile ce vin și îl confundă pe Ceaușescu ba cu Cotabiță, ba cu Che Guevara nu vor simți nici măcar acel fior pe care-l ai când treci pe 17 decembrie prin fața Catedralei. Din tot ce reprezintă decembrie ajungem să trăim mai cu poftă luna cadourilor, un Black Friday prelungit și să marcăm cu plictis cea a nașterii Mântuitorului ori a ieșirii României din comunism și intrării în neocomunism.
Însă de la neimplicarea pornită din ignoranță sau tot soiul de dezamăgiri și până la bătaie de joc e, totuși, cale lungă. Cum nu poți obliga alegătorul să creadă în Moș Crăciun fără să-i mărești pensia sau salariul, tot așa nu poți tu, PNL, să anunți triumfal că vei face în sfârșit dreptate în societatea românească prin asanarea clasei politice de fostul activ de partid comunist. În primul rând, pentru că nu te mai crede nimeni că îți dorești cu adevărat aplicarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, iar în al doilea rând, pentru că o astfel de lozincă nu poate fi pusă în practică nici măcar la nivelul anului 2016.
Liberalii vechi și cei noi proveniți din PDL vorbesc de modificarea legii electorale astfel ca activiștii PCR să nu mai poată participa la viața politică, să nu mai candideze, ca să nu mai poată fi aleși, fiind probat în atâtea rânduri faptul că pe cei mai mulți dintre alegători îi doare fix în cur dacă printre deputați, senatori, primari, consilieri locali sau județeni se găsesc oameni cu cartea de muncă în aparatul de partid ceaușist. Căci dacă nu i-ar durea nici măcar acolo, e limpede că nu ar mai fi votat partidele ce propun astfel e oameni, ca sancțiune pentru listele făcute.
Că propunerea anticomunistă a liberalilor este o chestiune de marketing politic se vede chiar și din mijlocul electoratului cu dizabilități, atâta vreme ce legea electorală nu poate fi modificată fie pentru că nu ai majoritatea necesară, fie pentru că o astfel de lege nu poate fi ajustată cu 12 luni înainte de scrutin. Pe de altă parte, stai și te întrebi dacă e mai ușor să crezi în Moș Crăciun decât în Vasile Blaga sau Nicolae Robu când aceștia din urmă înfierează călăii și cozile de topor de dinainte de 1989.
„Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară… Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta”, vorbesc liberalii timișeni, arătând de ce nu putem avea încredere în astfel de oameni.
Fiind luna sărbătorilor, e creștinește să consideri poziția PNL una de revenire pe drumul cel bun și nu o ipocrizie grețoasă. Căci altfel cum poți citi astfel de legi de integritate pe care nici liberalii PDL nu le-au respectat pe vremea când Macovei le cerceta candidații suspecți de corupție, dar nici liberalii tradiționali nu se sfiau să se afișeze la braț cu tata securiștilor la Grivco, când se plămădea USL? Iar pentru primarul Nicolae Robu cred că e foarte stânjenitor să vorbească (atât de corect, de altfel, despre eliminarea securiștilor și activiștilor de partid, despre neîncrederea în ei), după ce, în 2012, făcea echipă cu Ilie Sârbu sau Petru Andea. Dar ce penetrante și viu colorate erau mesajele alea cu „Am încredere în Titu Bojin!”, nu-i așa, d-le Robu?
Comentarii prin facebook