Pesedistul Codrin Ștefănescu, poate cel mai mare rateu al politicii românești de după 1989, spunea, după demontrațiile din stradă împotriva încercărilor de slăbire a Justiției, că oamenii din teritoriu ai PSD vor să vină la București să facă un miting de 100.000 persoane. 100.000 de români care să susțină ordonanțele privind grațierea și modificările aduse la Codul Penal. Dacă nu l-ai cunoaște pe defect, ai putea spune că dorința a 100.000 de oameni să facă un miting în susținerea a ceva anume ar fi logică până la un punct. Mulți gândesc așa: am câștigat alegerile, cei mai mulți dintre români au votat PSD, PSD vrea să-și pună în practică un program de guvernare, dar 20.000 de bucureșteni fac scandal că nu vor aia și aia, ce facem? Stau „majoritarii” să vadă cum guvernul e timorat de o mână de oameni sau mai mulți cetățeni, ăia 100.000 ai lui Codrin Ștefănescu, vor cere exact contrariul, ordonanțele mult hulite de cei de la Universitate, de la Timișoara, Cluj, Sibiu, Brașov și alte mari orașe?
Să pui problema așa într-o democrație nu e neapărat ilogic și nelegitim. Se poate vorbi și-n ecuația numărului de oameni care solicită vocal ceva anume. Ceva însă diferă de la cer la pământ între cele două forme de presiune asupra factorilor de decizie. De ce și-ar dori 100.000 de oameni să aibă parte de eliberarea unor infractori și de protejarea altora, politicieni cu nume, care ar putea ajunge în următorii ani după gratii? Atâtea neamuri să aibă în libertate alea câteva mii de beneficiari ai ordonanțelor? Greu de crezut, totuși. Dacă era vorba de reducerea unor taxe, de majorarea salariilor și alte chestiuni ce au un impact imediat și perpendicular pe nivelul de trai al populației, păi atunci te-ai putea aștepta ca o furie populară să adune 100.000 de oameni, dar altfel, nu. Culmea, aceste motive de revoltă chiar le-ar fi avut simpatizanții PSD în zilele trecute, când Klaus Iohannis nu voia să promulge diferite legi-cadouri electorale, dar cu impact devastator asupra bugetului. Ați auzit un vuiet, o mare masă de cetățeni măturând bulevardele în goana după responsabilul politic?
A ieșit Codrin Ștefănescu, a ieșit PSD-ul să transhumeze 100.000 de oameni în fața Palatului Cotroceni? Nici vorbă. La nivel de propagandă, da, televiziunile l-au făcut praf pe președinte, dar nu se punea problema ca un așa mare număr de oameni să vină să-l ia pe Iohannis de urechi. PSD nu are un bazin electoral foarte activ civic. Și, categoric, nu cu o educație civică care să degaje atâta energie necesară pornirii motoarele unor astfel de evenimente. PSD este un corp de activiști bine organizat, imbatabil ca un tanc rusesc, dar este un mecanism greoi și deloc spontan. Ca și înaintașii comuniști, PSD în toate formele sale a aplicat strategia contramanifestațiilor la modul grosolan, imediat după revoluție, nedând nicio șansă partidelor istorice într-o așa-zisă democrație de tip Ion Iliescu. PSD adună oricând 100.000 de oameni, iar dacă și-ar pune mintea, poate că ar aduna și 500.000. Problema lor nu este să adune jumătate de milion de unități umane, ci mai degrabă unde să parcheze atâtea autobuze.
100.000 de oameni ai PSD ar veni la București să ceară ordonanțele lui Dragnea nu pentru că acasă asta le-ar cere familia, ci pentru că au convingerea că depind de cei care îi aduc, ca pe oi, în stâna partidului. Și pentru că celor mai mulți dintre ei le lipsesc spiritul civic, educația care să le spună ce drepturi au și ce poate face cineva cu ei, se supun orbește în calitate de argați ai stăpânilor României. Asta e diferența dintre cei 100.000 de oameni aduși cu autobuzele la locul manifestației, pontați de șefii lor privați apropiați PSD sau de directorii de la stat puși pe funcție de organizatorul mitingului, și cei 20.000 care vin în timpul lor liber, seara, pe un frig crâncen, să ceară clasei politice conducătoare doar atâta, să nu-i mai considere proști. Cei 100.000 de români aduși cu autobuzele sunt Partidul în forma ce legitimează democratic mizeriile Partidului. Partidul vrea acele ordonanțe, nu gurile care o cer pentru doi mici și-o cafea caldă.
Măcar atâta. Să se spună pe față ce fel de țară vor Dragnea, Tăriceanu și Guvernul Grindeanu, ca fiecare dintre noi să poată să aleagă ce va face în continuare. 100.000 de pesediști să meargă la miting să ceară să fie furați în liniște de sponsorii lor. De partea cealaltă, puținii care au fost la vot se pot alătura diasporei. Iar cei nemulțumiți azi de ordonanțe, dar care n-au ieșit la urne pe 11 decembrie, să suporte câteva momente de reculegere. Poate prea multe. Unii ar zice că așa le trebuie.
Comentarii prin facebook