Deja e un lucru știut despre primarul Nicolae Robu: când cineva nu e de acord cu mărețele sale idei trebuie neapărat jignit. Li s-a întâmplat multora: politicieni, inclusiv colegi de partid, jurnaliști, oameni de afaceri sau simpli timișoreni. Omul nu face discriminări din punct de vedere al vârstei sau sexului. Poți să fii o doamnă venerabilă, dar dacă te plângi că în parcul din apropierea casei au fost tăiați toți pomii, Robu dă imediat diagnosticul: e PSD-istă și nesimțită.
Timișorenii care se plâng de trafic sunt nenorociți și PSD-iști. Jurnaliștii care nu se simt mărunți în jurul imensei sale personalități sunt penibili și PSD-iști. Liberalii care nu l-au votat sunt nulități și PSD-iști. Niște critici s-au îndoit de valoarea artistică a noilor statui din Timișoara au fost catalogați imediat: dobitoci. Lista celor care au trecut prin gura primarului e prea stufoasă ca s-o pomenim aici. Cert este că, în privința limbajului, el parcă ar fi într-o continuă competiție cu mardeiașii de cartier. Ca să-l scuze, unii spun că, atunci când are acest comportament golănesc, a muncit prea mult uitând șă-și ia pastilele. S-ar putea, dar mai degrabă e vorba de șapte ani. Primii șapte ani, nu ultimii, ani care nu pot fi compensați cu pastile.
Dincolo de acest comportament deviant, e de observat faptul că Robu, în injuriile sale, pe lângă unele epitete folosește și eticheta de PSD-ist. Acum nu-i mai place PSD? Nu de alta, dar fără PSD, el nu ajungea niciodată primar și, pe cale de consecință, nici nu putea jigni acum pe cine vrea și cum vrea. Ba dacă observați fotografiile, nu se vede absolut deloc că ar avea ceva împotriva PSD-iștilor. Ba chiar din contra, se simte foarte bine în preajma lor. Poate a fost cea mai frumoasă perioadă din viața lui de politician. Acum supărarea afișată față de PSD poate fi mai degrabă sindromul celei seduse și abandonate.
Chiar și așa, nu cred că e vreun timișorean în istoria post-decembristă care să fi făcut servicii mai mari PSD-ului decât Nicolae Robu. Voit sau nu, Robu a fost cel mai important agent de influență al PSD. Pot să se supere Dan Poenaru, Ilie Sârbu, Titu Bojin sau Sorin Grindeanu, dar niciunul n-a reușit să aducă PSD-ului atâtea voturi cât a reușit Robu din postura de… președinte al PNL Timiș. Și încă o să mai aducă prin acest comportament care automat se răsfrânge pozitiv asupra PSD. Voit sau nu din partea lui Robu.
Și nu pot să nu-mi amintesc în acest context de o veche anecdotă englezească. Se spune că, după război, la MI 5 apare un personaj ciudat, cu o mică mustață sub nas și cărarea pe o parte. Tacticos, își dă jos mustața, își aranjează freza cu mâna și spune: „Domnule comandant, sunt agentul secret Smith. Pemiteți să raportez: misiunea a fost îndeplinită, Germania a fost distrusă!”. Folosiți-vă puțin imaginația și înlocuiți în această anecdotă mustața și freza pe o parte cu o perucă dată cu estompator și o pereche de ochelari, pe comandant cu Sorin Grindeanu și Germania cu PNL Timiș. Și pe agentul Smith cu cine vreți.
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”3442″ display_type=”photocrati-nextgen_basic_thumbnails” override_thumbnail_settings=”1″ thumbnail_width=”150″ thumbnail_height=”90″ thumbnail_crop=”1″ images_per_page=”20″ number_of_columns=”0″ ajax_pagination=”0″ show_all_in_lightbox=”0″ use_imagebrowser_effect=”0″ show_slideshow_link=”0″ slideshow_link_text=”[Show slideshow]” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]
Comentarii prin facebook