Nu știu de ce a venit șeful Comisiei Europene la București, dar cu siguranță oficialul de la Bruxelles a bifat un inedit record. Categoric, cadrul luat de televiziuni cu Jean-Claude Juncker lângă Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, Traian Băsescu, la care s-a adăugat apoi o îmbrățișare cu Victor Ponta nu poate fi depășit decât dacă liderul UE ar vizita Guantanamo. „Natură vie cu penali”, s-ar putea decupa din imaginea de la prezidiul Camerei Deputaților. Doi condamnați definitiv și trei penali cât casa, bașca peste ei apărătorul lor, Avocatul Toporului Victor Ciorbea, scoteau în relief tot ce avem mai bun, la acest moment, în clasa politică. Deși părea că le spune de la obraz parlamentarilor că nu e frumos ce fac când legiferează pentru ei, să se scoată din urmăriri penale sau pe apropiații lor din pușcării, prestația lui Jean-Claude Juncker mi-a părut jalnică. Să te prezinți ca circarul în forul care conduce cum conduce România și să conversezi ca maneliștii cu penalii enumerați mai sus, ba să-l și pupi pe Traian Băsescu pe chelie, mai ceva ca papa picioarele deținuților, chiar nu-mi inspiră mai multă încredere decât o vizită a lui Dragnea la Craiova.
Geaba le povestești la șmecheri că nu e bine să fure, dacă tu te bați pe burți cu ei, sugerându-le mangafalelor că lucrurile pot merge în continuare la fel, căci doar ei sunt amici la cataramă cu Jean-Claude Juncker. Păi nu ești amic cu cineva cu care îți ciocnești bucile, îl apuci de după cap, îl pupi pe craniu și cine mai știe ce glume de autobază le-au ieșit din gură, printre hăhăituri? Cu asta vor rămâne marele luptător cu anticorupția Traian Băsescu, sinucigașul penal Adrian Năstase, păcăliciul de Călin Popescu, mitomanul de Ponta, ipocritul de Dragnea sau lingăul de Ciorbea. Nu că România are alte probleme decât graba de a dezincrimina luarea și darea de mită, conflictul de interese, corupția în ansamblu, nu că putem reintra în criză economică ca urmare a unei guvernări inconștiente, că Europa se reconfigurează după noul preeșdinte francez Emmanuel Macron și vechea Angela Merkel, cu mai multe viteze și cu o periferie lăsată eventual la mâna unor interese militar-geostrategice americane și nimic mai mult. Nu, tot ce va rămâne e imaginea unui grup de interlopi care nu s-au mai văzut de multă vreme.
Inutil să mai transmitți mesaje că Dragnea și compania sunt nefrecventabili în lumea civilizată, ‘geaba oficiali cu simțul decenției refuză întâlniri cu ayatolahul PSD de Teleorman, în ciuda unui lobby scump și agresiv făcut la Washington, că românul asta va reține, că Uniunea Europeană nu are nimic cu ăi de fură. Doar i-a văzut el cu ochii lui cum ditamai domnul de la Bruxelles, om bătrân la urma urmelor, bate „high five” cu ăia de sunt huiduiți în stradă pe banii lui Soros. Cine are atunci dreptate? Gabriel Liiceanu și Liviu Avram, prin discursuri în Parlamentul European, sau Gâdea, Ciutacu și Badea, când spală cadavre politice și-i iau la mișto pe „tinerii frumoși și liberi”?
Comentarii prin facebook