Oameni buni de la orașe și sate, stimabili microbiști, finanțarea fotbalului timișorean din bani de la bugetul local a murit odată cu condamnarea lui Constantin Ostaficiuc, fostul președinte al CJ Timiș, la trei anișori de închisoare cu suspendare în dosarul Poli a lui Marian Iancu. Asta a fost bomboana de pe colivă, căci spaima a intrat deja în capii autorităților locale după ce Curtea de Conturi a câștigat un proces cu Primăria Timișoara într-o altă speță, cu altă Poli, ACS Poli, considerată de o instanță de judecată finanțată fraudulos, deși foarte asemănător ca în alte cluburi de fotbal din țară. În acest moment, atât primăria, cât și consiliul județean au de primit bani de la clubul ACS Poli, în cazul municipalității, iar Județul, de la acești „mari vinovați” ai cazului recent judecat, cu banii aprobați de Constantin Ostaficiuc pentru finanțarea lui Poli din perioada lui Iancu. În anumite cabinete, chiar pe la anumite partide, s-au deschis șampaniile. Victorie! Avocat Carmen Obârșanu – că nu pot să-i zic altfel – a învins!
Cum nimeni nu e perfect, evident că nici Constantin Ostaficiuc nu era perfect ca șef de administrație județeană. Doar era PDL-ist, ce-ați fi vrut? Problema nu este asta, probabil că pe vremea aceea, când politicienii nu se prea temeau de DNA, așa cum e pe cale să devină Justiția astăzi, inofensivă, Constantin Ostaficiuc putea fi luat la întrebări și pe alte subiecte. Poate, nu știu, dar bag mâna în foc că banii dați atunci la Poli au mers în fotbal în cea mai marea lor parte. Se pot invoca articole de lege ocolite, că banii s-au dat mai mulți la unii jucători și mai puțini la alții, că s-au decontat costume Armani și ciocolată de calitate, dar, Tanda pe Manda, sunt convins că aceste artificii posibil ilegale au fost făcute pentru a acoperi cheltuielile clubului, nu ca să meargă Ostaficiuc cu banii în Bahamas. Repet, vorbesc de acest caz Poli, nu despre alte subiecte tangente corupției, delapidare și alte șmenuri.
Dar nu numai Constantin Ostaficiuc a fost găsit vinovat și transformat, teoretic, în cel mai mare finanțator al clubului Poli, după ce instanța îl obligă la plata a aproape 10 milioane de lei prejudiciu (împreună cu secretarul Nădăștean). O grămadă de funcționari publici din CJ s-au trezit cu condamnări cu suspendare, dar, mai nasol, cu milioane de lei prejuduciu de plătit către CJ. Banii nu vor fi recuperați, firește, dar cu asta s-a mai închis un subiect în munca aparatului birocratic. Nu va mai semna nimeni nimic. Veți spune că asta e bine, că nu se va mai semna „ca primarul” pe un document trimis de șefu’. OK, dar acum nu se va mai semna nimic. Se va fugi de răspundere mai ceva ca la cursa de 110 metri garduri, dacă nu cumva va rezolva legislativ PSD aceste „coșmaruri” cu abuzurile în serviciu.
Nu pledez aici pentru perpetuarea unor chestiuni ilegale, să se clarifice legislația să știe fiecare ce are de făcut, oportunitatea finanțării sportului s-o decidă aleșii, iar aplicarea hotărârilor să cadă în sarcina executivului local. Însă acest caz Poli-Ostaficiuc arată cât de caraghioasă și nedreaptă e viața uneori. Poate acel ban dat de CJT și primărie (căci și acolo e o problema) a fost investiția cu efectul imediat și cel mai vizibil pentru promovarea imaginii acestui mare oraș. Niciun alt ban dat de autoritățile locale nu a făcut atâta reclamă Timișoarei ca acel ban aprobat de Ostaficiuc și Ciuhandu în „era fotbalistică” Poli-Iancu. Când sute de milioane de europeni au citit măcar numele Timișoara pe un programator UEFA, când sute de mii au fost pe stadion la un meci al Timișoarei în Donețk, Stuttgart, Amsterdam, Bruxelles, Zagreb sau Belgrad, nu putem vorbi că un alt ban public s-a dus mai la țintă decât acela alocat, așa „fraudulos”, de condamnatul Constantin Ostaficiuc. Care, apropo, nu va mai putea ocupa vreo funcție publică după ispășirea pedepsei. Nici n-are de gând, dar bine că poate Dragnea, infractor de-a binelea în falsificarea unui proces electoral.
Comentarii prin facebook