Încep să mă simt angoasat în calitate de cetățean timișorean administrat prost sau sabotat de aproape toate instituțiile din lume. Pe bune acum, parcă mai mult ca oricând suntem în mijlocul unei bule de neputință și ne punem întrebarea dacă problema noastră e că avem un primar slab sau pentru că cineva își face un obicei din a-și bate joc de noi. Fără să intru în prea multe comparații cu „epoca Ciuhandu”, parcă în acele vremuri nu aveam atât de prezentă această senzație și nu știu de ce, doar bănuiesc. Că Ciuhandu nu era într-atât de efervescent să vină cu idei noi ce depășesc imaginația și pofta de muncă a instituților centrale sau pentru că viața mergea mai lin, fără impresia că cineva îți pune zilnic piedică, indiferent ce vrei să faci?
O vreme, cel mai discutat exemplu este cel al vaporașelor. Au venit tot felul de personaje din șeptelul politic de la centru să ne zică că primăria a pus carul înaintea boului și că din acest motiv nu ne merg vaporașele. OK, oameni buni, dar explicați tuturor că am cumpărat de două milioane de euro vaporașe pentru a-ți aproba Uniunea Europeană investiție de șase milioane. E simplu. N-ați mai luat creveți pe vremea lui Ceaușescu doar pentru a ajunge să cumpărați o mână de banane? Sau mere cu portocale, așa era proiectul, ce e așa de complicat? Dar dacă le-a luat un oraș al României, ce era așa de nemaipomenit să rezolvi chestiunea asta de birocrație în Guvernul Cioloș, Guvernul Grindeanu, Guvernul Tudose sau Guvernul Dăncilă, până se dumirește și boul că locul lui e înaintea carului, nu după?
Mașinile electrice cu care primarul Robu voia să plimbe turiștii. Nu zic că n-or fi în țara asta și reguli, dar, pentru numele lui Dumnezeu!, vorbim de mașini electrice, nu de locomotive cu cărbuni. Ăsta e trendul zilei, să ne cumpărăm mașini electrice. Clujul a inaugurat vreo zece zilele trecute. Să le verifice, să le măsoare limitele, să vadă dacă sunt periculoase, dacă îți sparge nasul, dacă violează pasagere, de ce mama mă-sii nu se poate face așa ceva de ani de zile într-o instituție a Ministerului Transporturilor? Nu, mai bine dăm în cap unui primar care a cumpărat mașini electrice. E adevărat, le-a luat fără să-și pună subordonații să verifice cât de idioată poate fi birocrația în țara asta. Lucru ce trebuia știut din propria instituție, la urma urmelor.
Muzeul Revoluției. Am fost anunțați că se face până la urmă. Nu cred până nu văd. Ani de zile au trebuit să treacă ca un decident să transfere o clădire de la Apărare la CJ Timiș și la Cultură, să aloce apoi sumele pentru un astfel de obiectiv… o floare la ureche pentru o cohortă de secretari de stat și directori din ministere. Nu, băgându-se în față refuzul unor „bese-n cizme” de a elibera spațiul vizat de primărie era cât pe ce să ajungem de râsul curcilor. Dar să nu subestimăm birocrația și faptul că-i doare-n fund de noi. Oraș al Revoluției, statut cu care te lauzi de la intrarea în oraș și până în toate colțurile lumii, iar când în 2021 îți vin turiștii să te întrebe unde e muzeul îl trimiți prin nu știu ce cămine de nefamiliști pe Popa Șapcă, să le arate Traian Orban ce-a adunat de-o viață pentru Memorialul Revoluției?
Parcarea de pe Oituz. O altă frână o pune Inspectoratul Școlar Județean Timiș, care nu-și dă avizul pentru un schimb imobiliar între primărie și Universitatea de Vest. Astfel că parcarea promisă pe Oituz, pe terenul UVT, nu poate fi ridicată până ce Educația nu este de acord ca clădirea liceului CFR să intre parte a acestui schimb. Bingo. Nu se face nimic, nici într-o parte, nici în cealaltă. La fel cu stadionul CFR. În penuria de asta de stadioane a Timișoarei, rugby-ul sau fotbalul puteau găsi casă bună pe arena CFR. Dar nu se poate, nu, nu se poate. Pentru că între primărie și regională sau Ministerul Transporturilor nu se pot găsi formule pentru un final fericit în cazul acestui istoric obiectiv sportiv al orașului. Nici măcar prin suprataxare ca imobil în paragină, dacă tot e lăsat de izbeliște. Dar de ce să se poată? Doar ne năpădesc „profesioniștii” în administrația cetrală și locală.
Cu riscul să mă repet obsesiv, voi vorbi și de ce nu putem noi să facem aici unele lucruri și alții pot în alte părți. Finanțarea sportului nu se putea face doar în Timișoara, spunea Camera de Conturi, ba chiar și Oficiul Concurenței, de parcă jucăm după alte reguli și funcționăm după alte legi, în aceeași țară. La noi e o altă formă de organizare, ni s-a spus, punându-se vina în seama administrației Robu. Bun și așa, dar cum naiba aceeași Cameră de Conturi a lăsat baschetul și alte sporturi să meargă cu doi ani înainte pe aceeași formă de organizare? La fel și cu contractul de dezinsecție și deratizare. Peste tot se putea face un contract punctual, cât timp ți-era blocată selecția de oferte în instanță, la noi e subiect de reflecție.
Nu știu cum face Clujul. Ba știu, l-a avut pe Boc premier și îl are acum primar. Și-așa, își imaginează cineva că astăzi Sorin Grindeanu ar mai fi fost prim-ministru? Ce frumos! Macarale, buldozere, excavatoare, femeia stivuitor de la PSD, toate astea într-o Timișoară finanțată proiect după proiect de administrația centrală? Vă imaginați că Sorin Grindeanu ar fi semnat finanțare pentru stadion de 40.000 de locuri, sală polivalentă de 16.000 de locuri, unde o fi vrut mușchiul lui să o facă, centură de Sud, spital regional, racord la autostradă? Uite, cât de hulit a fost Boc cu tăierile de salarii la bugetari, tot va rămâne în conștiința clujeană ca omul care a scos orașul din leșin și l-a dus după București și peste Timișoara.
Da, chiar așa de unde știu eu că nu le-ar fi făcut Grindeanu pe toate astea? Uite că trăiesc sentimentul că ne-am fi certat ca orbii și într-o astfel de formulă politică „fericită”, cu liberalul Robu, la primărie, și cu pesedistul Grindeanu, la guvern. Doi oameni care au fost colegi în executivul municipal și care în 2012 și-au mâzgălit pe toate bannerele afirmând că au încredere unul în ălălalt. Pesediștii vorbesc de dat foc la țară? Ei vorbesc? Bineînțeles, nu-l scot din ecuația „ghinionului” Timișoarei pe Nicolae Robu, care în partid sau la primărie se comportă și el ca un veritabil pesedist. Dar, oameni buni, și să se chinuie fiul Bogsigului să facă numai bâlbe în administrație, tot n-ar reuși să facă orașul atât de praf cât l-ar vrea PSD să ajungă. S-ar bucura să se aleagă scrumul, doar-doar așa ar avea Sorin Grindeanu o șansă în 2020.
Știu, asta i-o reproșează ei lui Robu. Că nu dă din perciuni, că nu face antecameră la orice analfabet de ministru, că nu face sluj la primul tractorist al țării ajuns premier interimar sau că nu suge ciorapul la tot lipitorul de afișe pesedist descălecat secretar de stat în vreun minister. Nu, mulțumim, nu asta e treaba primarului Timișoarei.
Comentarii prin facebook