PSD conduce detașat în toate sondajele de opinie și, pe cale de consecință, va trece primul linia de sosire în noaptea de 11 spre 12 decembrie. Dacă și ALDE va reuși să treacă pragul electoral de 5%, PSD are șanse imense să ajungă la guvernare, e drept fără penalii Dragnea sau Ponta pe scaunul de premier. Cel puțin aceasta este poza momentului în confruntarea electorală. Cu toate acestea, PSD, prin acțiunile pe care le face, nu pare a fi convins că poate ajunge la guverrnare. Și mă refer în primul rând la decizia din Parlament de majorare a salariilor, dar și la eliminarea a peste 100 de taxe. Pomeni electorale care n-au nicio legătură cu realitatea. Nu mai discut că, făcându-se înainte de alegeri, se încalcă legislația sau că la număratul voturilor parcă a fost readusă Roberta Anastase.
Or, acest gen de fapte sunt făcute îndeobște de partide care se pregătesc să plece de la guvernare pentru a lua calea opoziției. Pe principiul „după noi potopul” se dă pur și simplu foc la țară. PSD chiar asta face, dând dovadă de un comportament bezmetic, total iresponsabil și de neînțeles. Bine, mai există varianta nesimțirii maxime: „Hai să le închidem gura la fraieri, iar după ce ajungem la guvernare le spunem că nu se poate fiindcă avem moștenire grea de la Cioloș”. Ceea ce denotă o disperare uriașă pentru a ajunge la butoane, adică resurse financiare. Sau a rămâne, fiindcă în teritoriu tot PSD e în fruntea bucatelor. O disperare ticăloasă care îi face să promită lucruri despre care oricine are mai mult de un neuron în cap e conștient că nu se pot realiza.
Nu trebuie să ai doctorat în economie ca să realizezi că nu poți mări lefurile în timp ce reduci impozitele și elimini tot felul de taxe. Da, se poate, dar crește inflația, se mărește deficitul bugetar și ne luăm adio de la investiții. (Culmea, PSD vorbește și de investiții în programul său fantezist, printre care și veșnicele opt spitale regionale.) Ca totul să pară realizabil tot felul de vuvuzele PSD-iste, dar și de la ALDE, tot vorbesc că există bani fiindcă a crescut PIB-ul. Numai că PIB-ul nu-i același lucru cu bugetul. Apropo de ALDE, în 2008, când mai avea un gram de responsabilitate, dar își mai dorea și un mandat la Palatul Victoria, după ce a prăduit bugetul pe tot felul de chestiuni populiste, premierul de la acea vreme, Călin Popescu Tăriceanu, s-a împotrivit majorării salariilor dascălilor cu 50%. Legea a trecut atunci prin parlament, a promulgat-o și Băsescu, dar n-a mai fost pusă în aplicare. Fiindcă pur și simplu nu se putea. Asta apropo de populism și iresponsabilitate.
Ce-i drept, nici liberalii nu sunt mai breji, dar au fost ținuți în frâu de președintele Iohannis și premierul Cioloș, pentru a nu juca în bălării hora populismului împreună cu cei de la PSD. (Președinte și premier care n-au mai reușit însă să-i țină pe Falcă și compania în hățuri în privința falsei teme de campanie cu familia tradițională.) Așadar, liberalii ar fi votat și ei cu zece mâini aceste pomeni electorale, dar au fost nevoiți să dea înapoi după ce Iohannis și Cioloș le-au explicat, precum unor copii prinși la furat cireșe, că nu se poate. Și au fost nevoiți să renunțe, dând dovadă, în ceasul al 12-lea, de un gram de responsabilitate. Și cu asta și semnalul că sunt pregătiți să ajungă la guvernare cu Dacian Cioloș pe post de premier. Repet însă, PNL nu prea are un merit că a luat totuși în final calea responsabilității, spre deosebire de PSD, un partid care se tot reformează. Dar numai din gură.
Comentarii prin facebook