MCV este un instrument de monitorizare și control impus de Uniunea Europeană României și Bulgariei pentru anii de după ce familia europeană a decis, strategic, ca aceste două țări aproape feudale să fie acceptate, peste rânduiala occidentală, în interiorul Uniunii. Deși noi și bulgarii suntem europeni de când lumea, cum zic istoria și propaganda, buda din curte, lipsa băilor cu apă caldă în prea multe gospodării, conflictul teribil cu săpunul și pasta de dinți, nevoia bolnavă de a ocoli legea, de a ne șmecheri măcar la mărunțiș unul pe altul, autostrăzile lipsă, vămile protejate de unii funcționari puși pe căpătuială, toate acestea și alte neajunsuri ar fi dus, probabil, la o integrare mult mai târzie a României și Bulgariei. Dar conjunctura politică ne-a fost favorabilă, decidenții socotind că mai ușor e să duci pezevenghiul la școală, să stai cu ochii pe el ca pe butelie, decât să lași bagabondul să-ți dea, mai apoi, târcoale casei.
Că așa am ajuns în Uniunea Europeană o știu până și Liviu Dragnea, Adrian Năstase sau Marean Vanghelie. O aflarăm și noi de ani buni, numai Florin Iordache, ministrul Justiției, se face că nu pricepe. Dar nu numai Florin Iordache, stați așa. Mai toți guvernanții se arătau oripilați după ce aflau an de an că mecanismul MCV mai stă o tură, deși concluziile controlorilor europeni erau tot mai bune pe motiv de luptă anticorupție. Era un amestec de sentimente. Cei mândri, patrioții, voiau o Românie neatârnată de imperialismul occidental. Doar așa, din orgoliu, fără să cântărească și să vadă diferențele dintre o Românie supravegheată și una lăsată să facă ce vrea. Ceilalți care clamau ridicarea monitorizării erau cei cu musca pe căciulă. Dacă vreți, ca în clipul cu Brâncovan din autobuzul 33. Javrele alea de hoți și hoațe își știau drepturile și îl amenințau cu plângere penală pe junele Cristian tocmai pentru că stă cu ochii pe ele când au ieșit la furat.
Ce vrem, de fapt? Vrem o Românie căreia să nu i se zică din afară ce să facă, chiar dacă i se zice de bine? Sau vrem o Românie demnă, dârză, care și dacă se duce dracului, măcar se duce liberă și independentă? Cum să te superi pe UE și al lor MCV – acest Cristian Brâncovan al hoților din buzunarele românilor – că stă cu geana pe tine, politician atât de indulgent cu corupția din sistem? Cum să îți dorești ca român onest ca cineva din afară să te lase pradă păcatelor istorice, atât de actuale în clasa politică românească? De ce să mă bucur că SUA ar retrage ambasadorul american la București, când știu că tocmai acest om-instituție este persoana de care infractorii din elita statului se tem atât de mult? Stau și mă gândesc care dintre aceștia sunt mai dăunători? Cei din conducerea executivă a țării, cei din administrațiile locale devalizate sau hoții din autobuze și tramvaie?
Ți-e scârbă de ambele jivine, dar una te poate și omorî. E greu să spui pe cine ai vrea mai degrabă scos din pușcărie, pe care l-ai vrea proteja de o legislație mai permisivă, e al naibii de neplăcut să alegi între cinismul hoațelor din tramvaie, care îți spun în față că nu vor să meargă la muncă, de vreme ce trăiesc bine din furat, și ipocrizia și mitomania politicienilor care vorbesc de un sprijin total al luptei împotriva corupției, de ridicarea monitorizării europene prin MCV, la câteva zile după ce au jucat alba-neagra cu viitorul românilor.
Comentarii prin facebook