Pregătită de luni bune și mult prea puțin promovată, pe malul râului Bega, se va derula, în următoarele trei seri, o poveste pe care ar trebui s-o vedeți. E istoria Timișoarei, cu spectaculoase proiecții, muzică, voluntari și acrobați. E inedită și merită deplasarea într-o zonă nu prea bătută a orașului.
Întrebați pe stradă: știți unde se află vechiul port al orașului? O să primiți puține răspunsuri afirmative, iar motivele sunt dintre cele mai diverse. Timișoara nu a mai avut, în ultima jumătate de secol, transport de pasageri sau de mărfuri pe Bega, așa că la ce i-ar fi trebuit un port? Cei care locuiau în zona Iosefin – Dâmbovița își amintesc că vedeau pe geam, înainte de 1990, o flacără ce nu se stingea niciodată: era flacăra de la combinatul Solventul. Aproape 3 decenii mai târziu, de mamutul petro-chimic s-a ales praful, iar zona în care a funcționat acesta a decăzut încet-încet. Nu prea ai drum pe acolo, decât dacă locuiești pe una dintre străduțele care „dau” în Bega sau dacă ai chef de-o pedalare spre livada de la Sânmihai. E o parte a Timișoarei peste care s-a așternut uitarea și a fost aleasă drept „scenă” pentru cel mai important proiect din 2018 al Asociației Timișoara 2021.
Vorbim despre „Bega!”, program prioritar TM2021, realizat cu sprijinul Primăriei Timișoara și produs de Centrul Cultural Plai. Ideea e generoasă: proiectul își propune ca, alături de comunitatea creativă locală, să introducă în circuitul cultural al orașului malurile Begăi, atrăgându-i pe localnici și implicându-i în diverse activități artistice. „Bega!” va continua și după 2021, anul în care Timișoara va fi Capitală Europeană a Culturii, iar primul său episod este „Lumen”, un spectacol care se va juca trei seri la rând, în intervalul vineri, 5 octombrie – duminică, 7 octombrie.
E o poveste care durează cam trei sferturi de oră și, din punct de vedere al imaginii, e spectaculoasă. E istoria stilizată a Timișoarei, în culori stridente sau terne, așa cum e ea. E zona boemă și elegantă a Pieței Unirii, sunt și blocurile gri din cartier, e 23 August, dar și Michael Jackson sau Depeche Mode. Sunt baloane și neoane, e fanfară și dans, sunt biciclete suspendate și bărci. E plecare și întoarcere la rădăcini, e dezintegrare și renaștere. Totul poartă semnătura lui Kevin Finnan, director artistic al companiei britanice Motionhouse și coregraf al Jocurilor Paralimpice de la Londra. Muzica este scrisă de compozitoarea Sophy Smith și timișoreanul Cari Tibor, iar conținutul grafic pentru videomapări este realizat de compania bască Logela. Au muncit pentru ca totul să meargă șnur, încă de astă-vară, o mulțime de voluntari, care, o să vedeți, au făcut o treabă bună și cu siguranță ar fi meritat mai multă atenție din partea organizatorilor.
Se întâmplă în vechiul port al Timișoarei, cel despre care vă vorbeam mai sus, și, dacă nu reușiți să identificați locul, vă mai oferim un detaliu: Splaiul Sofocle! E între strada Vulturilor și bd. Dâmbovița, în zona fostului combinat Solventul. Puteți ajunge acolo cu mașina, dacă aveți așa ceva, pe jos, în plimbare pe malul Begăi, sau cu tramvaiele 1, 2, 7, 8 și 9, pe care le luați până în stația de la depoul Dâmbovița. După ce coborâți, mergeți cam 3 minute pe bd. Dâmbovița, până spre malul Begăi. În fiecare din cele 3 seri, spectacolul începe, spun organizatorii, la ora 8 fix, așa că veniți un pic din timp. Și chiar dacă bannerele prinse, încă din primăvară, de gardurile din stațiile de transport în comun nu v-au prea atras atenția asupra spectacolului, faceți o încercare. Veniți în această parte uitată a Timișoarei, pentru că evenimentele culturale nu trebuie să fie doar un monopol al centrului. Și nu uitați: oamenii sunt lumina orașului.
Comentarii prin facebook