Stânga românească și cozile ei de topor au arătat în ultima săptămână că nu-și controlează limba-gură și lipsa de idei din cap. Vorbesc de comparația dintre băsism și nazism, pe de o parte, și invitația la a treia suspendare a președintelui Băsescu, făcută de cel mai liberal dintre pesediști, Călin Popescu Tăriceanu. Chiar și dovedite ca mari rateuri, cele două roade ale gândirii actualei puteri ar trebui tratate cu mai puțină indiferență. Dacă Victor Ponta a bătut grandios câmpii când a comparat regimul Băsescu cu cel nazist, eu am să greșesc mult mai puțin comparând alegerile din 1947, câștigate fraudulos de comuniști, cu cele organizate în același scop de președintele PSD și premierul României. Poate că în această toamnă pesediștii nu vor avea tupeul să inverseze procentele între comuniști și țărăniști, cum au făcut-o înaintașii lor în urmă cu 67 de ani, dar apucăturile li se văd de sub doctrină precum se vede coada lupului de sub blana de oaie.
În orice țară civilizată europeană unde partidul aflat la putere nu are alte interese decât să câștige corect alegerile prezidențiale lucrurile ar merge liniar, fără zdruncinături și hopuri observate din avion și din toate ambasadele. Legea ar fi lege, neschimbată de la o zi la alta în funcție de cum îi convine organizatorului alegerilor, regulile ar fi reguli de zeci ori sute de ani, toate eforturile făcute de competitori mergând înspre convingerea alegătorilor să vină și să voteze cu cel ce face oferta electorală mai bună. Nimic altceva. Poate că mai aproape de Balcani am mai observa vreun scandal de presă, vreo încercare de manipulare a vreunui eveniment petrecut în campanie, dar în general regulile vor fi reguli și vorba, vorbă. În România anului 2014 nici vorbă de așa ceva.
Este evident faptul că PSD nu poate renunța la democrație ca sistem și atunci o cosmetizează ca pe-o babă slută, ca s-o arate fată mare la partenerii europeni. Pe de altă parte, nici n-ar sta să vadă ce rezultă dintr-o competiție corectă, să nu aibă surprize. Bubele constatate astăzi la PSD în organizarea unor alegeri puteau fi observate și la alte formule de putere din ultimele două decenii. PSD nu e singurul partid care mimează democrația și duce nostalgia „alegerilor libere” din 1947. Și când au pierdut, pentru că, har Domnului!, au mai pierdut alegeri după revoluție, cei de la PSD își reproșau că nu au furat îndeajuns, nu că au fost corecți până la capăt. Și când erau convinși 100% că vor câștiga alegerile, în 1990, tot au făcut în așa fel încât competiția să fie dezechilibrată prin manipulare și lipsa accesului la media de atunci al partidelor istorice.
Anii au trecut cam degeaba și tare mi-e teamă că peste zece ani vom discuta despre aceleași lucruri. Ce fac astăzi PSD și slugile din dotare e o dovadă că nu poate accepta o competiție liberă. Deși are toate toate pârghiile puterii ca organizator al alegerilor, PSD nu vrea să fie supervizat de nimeni. O dovadă în acest sens este că acceptă cu greu un arbitru din afara taberelor ce se vor confrunta în turul doi. „Arbitrul” Traian Băsescu, fanul Elenei Udrea, nu are favoriți în turul doi între Ponta și Iohannis, iar dacă ar avea, la absurd vorbind, probabil că ițele ar duce spre vreo combinație mai degrabă cu Ponta decât cu neamțul. Se vede că un astfel de arbitru nu este acceptabil pentru PSD. Lupta trebuia să fie supravegheată de la Cotroceni de către unul de-al lor, de Călin Popescu Tăriceanu sau Valeriu Zgonea, ca președinte interimar, în cazul că suspendarea nu li se părea pâna la urmă și lor un subiect absurd și condamnabil din cancelariile externe.
Dovada numărul doi: PSD cumpără pe ultima sută de metri vehiculele electorale cele mai competitive. Primarii de comune sunt scoși pe tarabă cu câteva zile înainte de campania electorală, schimbându-se regulile în timpul jocului prin acea mizerabilă ordonanță a traseiștilor. Cu siguranță că acești primari vor influența participarea la vot și opțiunea pro-PSD a respectivului electorat îngrămădit în microbuze și autobuze. O a treia practică menită să denatureze un rezultat corect al alegerilor este cumpărarea directă a votului. Dacă nu prin pungi sau bancnote oferite pentru fiecare vot, atunci prin alocarea selectivă de fonduri în localitățile care pot oferi procente uriașe de voturi pentru Victor Ponta. Bani pe care PSD nu îi aduce de acasă de la Dragnea, ci dintr-un buget de stat blocat la investiții tot anul, pentru ca acum să fie oferiți ca darul la lăutari. Luați din Timișoara, Cluj, Sibiu, Arad sau Brașov și cheltuiți prin Vaslui, Vrancea, Mehedinți sau Teleorman. Unde mai vedem așa ceva în Europa lui 2014? În Albania? Nu știu. Poate.
Comentarii prin facebook