Si ce-i daca ies ungurii-n strada?!

La urma urmelor, toţi ungurii ies măcar o dată pe zi în stradă, fie că merg la serviciu, la cumpărături sau cu drujba la pădure. Totul este să nu iasă toţi deodată. În cazul în care ei socot că e bine să iasă concomitent pe „utca”, ce-ar putea totuşi să se întâmple? Ungurul ieşit în stradă nu poate decât să protesteze într-un miting aprobat de primărie împotriva încercărilor puterii de la Bucureşti de diluare a puterii lor etnice din Ţara Secuilor, dar şi din alte zone cu ponderi mari în ansamblul actualelor judeţe Satu Mare, Bihor, Cluj, prin acel proiect de lege al regionalizării în opt, hai opt regiuni plus două judeţe, şi nu în 14, cum vor dl Kelemen Hunor şi uniunea dânsului. Dar câte mitinguri din astea n-am „fumat” la viaţa mea şi am obţinut ceva? Zero câştig. Să-mi spună careva, un stimabil navigator, care miting în România s-a soldat cu obţinerea în totalitate a revendicărilor ridicate de la tribună? Nici măcar Miron Cozma n-a trecut de şmecheria lui Radu Vasile, la Cozia, chit că a purtat o victorie la Costeşti. Debarcarea lui Petre Roman nu se pune, că aia nu a fost opera minerilor, ci a securiştilor lui „nea Nelu”, oamenii cu lămpaşele fiind numai uneltele ramblagite ale unui sistem kaghebist de-a binelea. Golanii din Piaţa Universităţii s-au ales cu câteva locuri de veci, unii cu zile cu puşcărie, iar alţii, cu convingerea că în această ţară nu e de trăit. Aici, acasă, mărşăluiam săptămânal din Piaţa Maria până în cea a Operei, cerând aplicarea Proclamaţiei de la Timişoara, de ajunsesem să confund „Jos Iliescu!” cu „Bună dimineaţa”. Tot degeaba. Sindicaliştii au dansat „Dansul pinguinului” până le-a căzut puful, programele de reducere a cheltuielilor bugetare continuând chiar dacă poliţiştii şi-au aruncat băştile în curtea Palatului Cotroceni. Când Poli a fost depunctată de UEFA, suporterii au umplut din nou centrul Timişoarei, fără ca federaţia să mişte ceva din buric, izbăvirea venind finalmente dintr-un loc de dispută paşnică şi raţională: tribunalul. Singurii care au obţinut ceva în stradă au fost pensionarii, care însă au fost ajutaţi decisiv de colegii lor pensionarii de la Curtea Constituţională. Ei au protestat vehement împotriva scăderii pensiilor, dar statul a găsit până la urmă să le redenumească reducerea de pensii în impozit. Aşa că eu zic că ungurii pot ieşi liniştiţi în stradă dacă la Controceni se vrea regionalizare. Că doar n-o să se bată între ei în Harghita şi Covasna! Iar dacă ies în Mureş, ca în 1990, neapărat trebuie să-l ţină cineva pe Cofariu în casă, să nu se mai întâmple vreo nenorocire. Atâta tot.